Trup

Mâna mea ivită dintr-o vale

ochiul – un meteorit topit

căzut pe pământ în timpul genezei

(de aceea poate nici n-a prea sclipit)

s-au întâlnit la întâmplare constituind un trup

la uşa căruia bat de la-nceput

dacă n-aş avea încuviinţarea-i

dacă albul zilei nu m-ar răstigni

pe potirul unei flori de lacrimi

tot mereu în el aş poposi

în membrana caldă de visare

în conturul carnivor adânc

tot mai cred în chinul ce-l adăposteşte

care poate da luminii gând

plouă doamne în desaga nopţii

frate sunt cu nemurirea ta

codri de materie frământă

raza de pământ din stea

ocoleşte trupul şi vioara

nu-ţi sunt toate libere de zel

am venit ca să ascund păcate

n-am venit ca să mă plâng de el.