Pe dealuri,

toamna și-a prezentat scrisorile de acreditare,

a închiriat fiecărui copac din pădure

câte un pictor.

În curtea școlii,

cei patru tei

și-au aprins lumânările în jarul curcubeului,

au pregătit culcuș în urechile lor

pentru glasurile năvalnice ale copiilor.

În pragul clasei,

Doamna învățătoare

a presărat petale

pe calea celor care îi vor cotropi

suspinul estival.

De emoție, tocul ușii

a înverzit ca un pom în primăvară.

În drum spre școală,

din palmele părinților și ale bunicilor

curge roua primelor întâlniri

ale celor mai mici școlari.

În ghiozdane

cântă încă greierii verii.

Doar profesorul pensionar,

retras la țară printre ierburi,

simte că în spate îi cresc aripi

și încearcă zvâcniri de zbor.

Peste albumul său autumnal

cad două frunze

și el începe a șterge eminescian

colbul de pe vechile amintiri

care au prins de mână

o lacrimă despărțită în silabe

de soarele dulce de septembrie.

Mâine începe din nou școala

și e cea mai frumoasă zi a toamnei!

Ion Radu Zăgreanu