De pe dealuri, septembrie,

ascuns sub orizontul frunzei,

pregătește în taină

căldura palmelor

în care se vor cuibări

mânuțele celor mai mici școlari.

Așează în visele lor

chipul de Ileană Cosânzeană

al doamnei învățătoare,

cheamă vântul să miște

limba sonoră a clopoțelului

și-i invită pe toți în curtea școlii.

Septembrie iar

își ia ghiozdanul în spate,

se-oprește la ușa clasei,

așterne ca un covor

zâmbetul lui galben

peste care vor trece

ultimele amintiri calde ale verii,

zâmbetul dulce al bunicilor

și emoțiile ondulate ale părinților.

În urma lui vor veni EI,

,,cotropitorii” băncilor.

Septembrie prezintă abecedarului

scrisorile de acreditare

și prima lecție

poate să înceapă.

Septembrie iar,

devine școlar.