ninge-n copilărie

peste păduri şi lupi

acasă caldă pâine

stă liniştea s-o rupi

Te aşteptăm Iisuse

prea ni se pare grea

această-mpărăţie

a fulgului de nea

în cer se-aud colinde

şi-n casale umile

trăim dar tot mai singuri

în celelalte zile

întoarce-Te Iisuse

cu ochii spre pământ

să vezi ce mai fac morţii

şi vii dacă sunt

cresc umbrele pe ziduri

afară pe zăpadă

din ochii trişti ai lumii

iar lacrimi o să cadă

coboară-ne Iisuse

lumina de pe stâncă

şi geniul şi săracul

din palma Ta mănâncă

aşează peste lume

iertându-ne sub stea

născută din credinţă

Împărăţia Ta