Învățătorii nu mor niciodată!

Ei doar se duc

să se odihnească mai lung,

în amintirile, în visele

elevilor de  odinioară.

Învățătorii nu mor niciodată!

Ei doar se mută,

ca o doină,

din gură, în gură,

în sufletele acelora

în fața cărora au oficiat

de la amvonul catedrei.

Învățătorii nu mor niciodată!

Ei doar se risipesc

în praful alb

al cretei de la tablă,

se înalță în văzduhuri,

ca niște nori

aducând ploaia atunci,

când țarina învățăceilor,

de sub degetele lor de lumină,

avea mai mare nevoie de apă.

Și roadele vin.

Doar ei plecați demult,

prin târgurile cerului,

se miră

cât de frumoase sunt

legumele și zarzavaturile

 foștilor elevi.

Înainte de a cumpăra,

ei gustă din ele

și iar dau note mari.