Vezi, primăvara vine mai devreme

nici tu n-ar trebui ca să ajungi târziu –

ea este verde, tânără şi-ncă se teme

de ceasul tău cel greu şi tot mai griu;

Din crengi iar cântece de viaţă scutur

şi cerul mai coboară cu un prag –

pluteşte în amurg, pe lac, seninul nufăr

pădurea-i gata să-ţi zâmbească larg;

Tu caută şi-ţi potriveşte a ta vreme

să nu fii altceva decât ce e afară –

de-aceea primăvara îţi iese dinainte

şi-ţi prinde-n piept un dar şi-apoi o dară;

Vezi, nu zăbovi prea mult pe drum

prin anotimpuri, gânduri şi poveşti –

să mai apuci căldura şi poezia mea de-acum

c-altfel se schimbă timpul şi nu le mai găseşti.