Sunteţi frumoase!...Vreţi şi fericite?...

Daţi drumul la bărbat să zburde-n voie

şi-ntors acasă, când veţi fi iubite,

Cu sărutări şi gesturi copleşite,

Nu-i spuneţi niciodată că „Nu-i voie!”.

Nu-l ntrebaţi când pleacă şi când vine,

Unde se duce?...unde-a zăbovit?...

Tăiaţi-i hamul şi va fi mai bine,

Ca-n ziua-n care prima oară v-aţi iubit.

Nu împărţiţi doar la copii dulceaţa

prea multor mângâieri...lăsaţi-i şi lui una!...,

copilului din el (ce nu-l omoară viaţa!)...

Puneţi-i deoparte ce-i al lui!...să ştie că-i acolo-ntotdeauna.

E greu?...Eu zic că nu!

Sunteţi frumoase!...Fericite?...Poate!

Dar măcar azi te rog, şi tu...,şi tu...,

şi tu...voi toate,

De vreţi să degustaţi licoarea fericirii,

Nu-i spuneţi „Nu e voie!...Nu se poate!”...

Astăzi nu!