*

Din ochii toamnei

genele ierbii ascund

lacrimi de rouă –

iubirile ca frunze

sub talpa amintirii

*

Lacrima toamnei

în surâsul primăverii

pe chipul iernii –

insule de amintiri

în oceanul uitării

*

Mă strivesc gânduri

desprinse din bolţile

tăcerii adânci –

nufărul galben gazdă

pentru un fluture alb

*

Cine alege

alergând după puţin

culege nimic –

întunericul din zi

şi lumina din noapte

*

Ochii mei singuri

ferestre deschise spre

râul tăcerii –

peste canalul vieţii

trecătoarele gânduri

*

Valea tăcerii

trezită de urletul

deznădejdiilor –

pironită în scaieţi

iubirea se destramă

*

La carul din şură

doar păianjenii la jug

trag anii pustii –

lin un câine-şi târăşte

prin ocol bătrâneţea

*

Singur cocorul

cu aripile-mi prinde

marea tristeţe –

spre zarea îngheţată

ea-mi rămâne fidelă

*

Cu negru şi alb

penajul cocorilor

cuprinde zarea –

prin dansul maestuos

tulbură infinitul

*

În toamna rece

doar ţipăt de pescăruş

atinge valul –

între mine şi mare

covor din scoici şi alge

*

În umbra nopţii

din palidul corn Luna

strigă tăcerea –

în ritmul secundelor

paşii mei scurmă colbul

*

Ochii mei captivi

în marea înstelată

după chipul tău –

ţipătul cucuvelei

îmi spune că sunt singur

*

Târziu în noapte

navigăm împreună

pe cer înstelat –

printre astrele nopţii

doar gândul meu vagabond

*

Dansul trestiei

în vântul toamnei târzii

clatină dorul –

îmi înfloresc retina

din depărtări câţiva fulgi

*

Pe multiple căi

din vibraţii cosmice

mii de timpane –

în grea singurătate

strigătul poetului

*

Mai întâi lumina

femeia ca fulgerul

apoi tunetul –

îi dăruie aripi noi

marea singurătate

*

Din copacul trist

pe covorul arămiu

ultima frunză –

prins vestitorul iernii

leapădă alba haină

*

Umbrele serii

în geamul deznădejdii

dezleagă gânduri –

ca din nori un păianjen

taie abrupt tăcerea

*

Călcăm trecători

singurând prin viaţă

vremelnicul vis –

spre izvorul luminii

paşi timizi printre umbre

*

Între tic şi tac

dâra unei stele

brăzdează ochii –

scurmă adânc tăcerea

în gândurile mele

*

Plutoane de griji

peste râul vieţii

bat pasul pe loc –

intrând în rezonanţă

din pod mortar de idei

*

Din malul abrupt

pietrele cheamă umbra

în râul adânc –

mărgăritar argintiu

scânteiază în vaduri