Mai creşte iarba-n cer mereu,

aripile de păsări încă-s ude,

mai cade câte-un nor, precum un înger,

dar cine-l mai aude?

Mai risipeşte toamna frunze-n cer,

sunt mari migraţii de pământuri,

mai cad batiste, despărţiri,

dar cine-aude când le fluturi?

Mai creşte cer în cer mereu,

de parc-ar creşte Dumnezeu.