Septembrie coboară în curţile şcolilor,

strecoară atâta rouă,

în palmele părinţilor, ale bunicilor

ale celor care îi vor însoţi în prima zi de şcoală

pe cei din clasa întâi,

încât ea nu se va usca niciodată,

în sufletele lor.

Septembrie sună clopoţelul,

împarte în mod egal

între învăţători, profesori şi elevi

lacrima bucuroasei revederi.

De pe dealuri,

ca o blândă binecuvântare,

anotimpul galben

îşi trimite frunzele,

scrisori de acreditare

ale noului început ,,fecund”.

,,Niciodată toamna”

nu este ,,mai frumoasă”

ca în mijlocul lui septembrie,

când ea se lasă cărată în ghiozdane,

din ochiul verii.