colinda mea e un colind

cu flori de gheaţă ce se prind

pe la fereşti cu ierni domneşti

ce-mi spun că eşti acasă, eşti

deschide poarta, stai în prag

e seara sfântă, dragul-drag

eu vin s-aduc povestea mea

doar tu în ea să crezi, în ea

vom sta o clipă amândoi

cât lumea va uita de noi

să strângem fulgi pe mai târziu

nimic nu-i veşnic, ştii şi ştiu

iar când e vremea ca să plec

dă, Doamne, -o noapte, să nu trec

să stau cu tine până-n zori

să colindăm de mii de ori

să fim ca moşii, ca strămoşii

cu ochii albi de tot, voioşii,

de tălpi zăpada să se prindă

colindul meu e o colindă...