Oare vine iarna

Când pomii-s înfloriţi

Şi se schimbă florile în fulgi

Şi fulgii în flori

Ca părinţii în copii

Şi copiii în părinţi?

Cel ce-nvârte roata

Leagă început de sfârşit

Şi sfârşit de-nceput,

Prin firul de lemn

Trece firul de iarbă,

Un cântec vechi, de toţi ştiut.

Cine-nţelege că-i rost în ne-rost,

Senin ca un cer ne-brăzdat,

Rămâne acelaşi, dar altul mereu,

Anotimp de rezervă,

Prin fulgi şi prin pomi, prin iarbă

Şi roată, prin cântec uitat...