Dacă ne apropiem unii de alţii,

ne este din ce în ce mai frig,

ca şi cum s-ar naşte un hău

ce vântură pleava pe sub streşinile cerului.

Caut o putere în jur

căci, iată, lumina de aurore

se precipită a plecare.

Răsare, cu-atâta dor că-mi vine să strig

amin!

trifoiul ca o aripă de heruvim,

în valea unde ţi-am dat întâlnire să deplângem

cele din urmă plecări de cocoare.

Şi eu caut, încă mai caut cu frenezie surâsul

pierdut pe veci încă din vremea când

trupul tău, cufundat în bezna străluminată,

îmi arăta căile ascunse pe unde se intră

în ţara de unde nu mai revii niciodată.