hai şi colindă prin inima mea

poarta-i deschisă, iarna e grea

fântâna-i plină, focul aprins

sunt singură şi pragu-i nins

hai şi colindă prin inima mea

troian de iubire aşterne în ea

e cald şi e bine la tine-n colind

toate cuvintele de brad se prind

de malul râului

de vârful muntelui

de hotarul câmpului

de liniştea gândului

cuvintele soare şi stele şi lună

stau aranjate în sfântă cunună

zăpada cântă, lumina vorbeşte

cine oare le potriveşte?...

hai şi colindă prin inima mea

fără cuvinte, că ştie ea...