Duminică....ora nouă

Se-aud clopote bătând.

Ne-am trezit mai greu...

Si-n casă

umblăm tot bolborosind.

Unul nu-si găseste-o bluză,

Altul dispozitia,

Iar copilul ,somnorosul

Să tragă de timp ar vrea....

Privind ceasul de perete

Cum se-apropie de zece,

Ies ca să pornesc mașina

Să nu fie-așa de rece.

Si-apoi ne grăbim la vale....

Că la noi in sat se știe

Rânduiala-i rânduială:

Nu-ntârzii la Liturghie....

Și-am ajuns......

ne facem cruce,

Sărutăm icoanele

Si căutându-ne locul

Scârtâim scaunele.

Si ne așezăm in grabă

Asteptând ca cele Sfinte

Să-mplinească-n fata noastră

A scripturilor cuvinte.

O liniște mă cuprinde

Când privesc icoana vie

Pe care Mântuitorul

Azi a zugrăvit-o mie:

Câtiva mosi albiti de vreme,

Pe locurile din față

Stau smeriți si parcă-asteaptă

Să învie-n altă viață.

Iar in urma lor....bătrâne

Cu năfrămi îmbrobodite,

Șușotesc o rugăciune

Împreunând mâini muncite.

Un copil lăsat in voie

Să alerge ,să se joace,

Îi scoate un pic din starea

De evlavie si pace.

Intr-un colț ,plecând urechea,

Părintele spovedește

Și in taină intâlnirea

Cu Hristos le-o pregatește.

Un diac cu păr ca neaua

Cântă slujba-n glasul lui;

Mai stâlcește din cuvinte

In ciuda părintelui.

Această icoana vie

Stă in fața mea mereu,

Si imi deschide fereastra

Către bunul Dumnezeu.

Aici am gustat întâie

Trupul Lui,Sângele Lui

Si am cântat:Aleluia!

Cu ingerii Cerului.

Așa am aflat credinta

Cea dreaptă și-adevarată

Vie,Sfântă,lucrătoare,

De eresuri nestricată.

Ce va spun,nu-s vorbe goale!

Adevăr e a mea poveste.

Și-a-nceput cu-o Liturghie:

Binecuvantată este.