„Fost-au acel Ștefan-vodă om nu mare de stat, … întreg la hire, … neleneșu, … la războaie meștere mare, unde era primejdia mai mare, acolo se vâra, pentru ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze, și de aceea, raru război în care nu biruia, iar acolo unde biruiau alții, el nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut josu, se redica deasupra învingătorilor”.

   În aprilie 1457, cu ajutor de la domnul Țării Românești Vlad Țepeș, un tânăr cu numele Ștefan, care era fiul fostului domn al Moldovei Bogdan al II-lea, pătrunde dinspre sud în țara Moldovei, și după victoria de la Dolhești, îl alungă pe Petru Aron care închinase țara turcilor acceptând fără lupte să le plătească tribut, și pe Câmpul de la Direptate este uns domn de către Mitropolitul Teoctist. Domnia sa a durat 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni, perioadă în care „înfrățit cu neamul său, sprijinindu-se pe moșie și moștenire, pe dreptate și drept, pe încrederea în Dumnezeu”, a reușit să facă din Moldova o țară care „niciodată n-a fost mai întinsă, mai bogată și mai respectată   …   iar faima domnului cunoscută, deopotrivă în apusul creștin și în răsăritul musulman, să ridice locașuri bisericești și laice într-o formă desăvârșită”.

   A fost contemporan cu mari personalități ale timpului său, cu sultanul turcilor Mahomed al II-lea (1451-1481) supranumit Cuceritorul pentru că a reușit în 1453 să cucerească Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, cu Matei Corvin (1458-1490) regele Ungariei, cu regii Poloniei Cazimir al IV-lea (1447-1492) și Ioan Albert (1492-1501) pe care a reușit să-i înfrângă, la Baia ,în 1467 pe Matei Corvin, la Vaslui, în 1475 pe turci și la Codrii Cosminului, în 1497 pe polonezi. A respins de asemenea mai multe incursiuni de pradă ale tătarilor asupra teritoriului Moldovei.

   Pendulând între turci, polonezi și unguri, Ștefan a reușit să mențină independența, autonomia și prestigiul Moldovei, cu toate că a plătit tribut turcilor după 1486 , s-a recunoscut în 1485, la Colomeea, ca vasal regelui polon, iar în 1489, ca vasal regelui maghiar, primind de la acesta ca recompensă cetatea Ciceului cu 60 de sate și Cetatea de Baltă pe care să le poată folosi ca loc de refugiu la nevoie.

   Se stinge din viață la 2 iulie 1504, într-o zi de marți, orele 4 din zi. „Iar pre Ștefan-vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstirea Putna.   …   Plângeau toți ca după un părinte … deoarece știau că s-au scăpat de mult bine și de multă apărătură”.

   La împlinirea a 515 ani de la trecerea sa în veșnicie, a faptelor sale în istorie iar a sufletului în rândul sfinților, putem urma îndemnul poetului Adrian Păunescu „Luațivă-n brațe copiii/ Ca pe strategice arme/ Și haideți cu toții la Putna/ Unde Măria-sa doarme!”.