În curtea Curții Constituționale

Vorbesc de zor, serios, vreo trei can-gúri:

– Ioi, c-avem, vezi, constitúți banale,

Nici oasele nu ni se-nfig în guri...

Părea de la UDMR fârtatul

Trăgând la vorbe de-a lungul și de-a latul.

– Avem, n-avem, nu asta-i chstiunea,

Suprema lege ce ne-mburdă-n ace

Ne-mpinge-n iad și-n bórhotul latrinii,

E baiul cari ne mănâncă-n stil vorace,

Și plescăie-n urechi de-aud vecinii

Și suferim și noi, și tăți și națiunea!

Așa plângea cu crocodile liberalul,

Tot scărmănându-și locul une-i nechează calul.

Cel'lalt nu-i măsura, privea-n pământ

Precum de jenă, și-nghițea orice cuvânt.

Și făr-un pîs se-ntoarse ca o curea meșină

Trăgând spre ceilalți o ditamai bășină.

MORALA

La Porcărie robotesc gagii și draci,

Mulți, nalți, pe banii de fleandură, ca zeii

Căci nu slujba contează, nici purceii,

Ci șpilul șmecheriei, pitirea-ntre araci,

Pestimirosul greu, infecțios,

În care-mbracă fraierii de jos,

Ca sus să fluture catargul celor puși

Și libertatea care n-are uși.