Prin frigul suferinţei aleargă  în neştire

Mulţimea îngrozită de crudul lor duşman,

C-a îngheţat în suflet şi lacrima durerii,

Când acest secol urlă că este mai uman.

Vezi mame îndurerate şi-alăturea copiii

Ce  de pe vatra casei războiul îi alungă

Şi  disperaţi se ndreaptă  la graniţe vecine

Că nu mai au putere şi lacrimi să mai plângă.

E un infern ţinutul de dincolo de Prut

Şi alte păsări  zboară pe cerul înnorat,

Sub groaznice şenile, azi visul e strivit

Şi ţara-i mbrăcată în haina de soldat.

Ne doare până-n oase durerea  care doare

Şi nu avem cui spune, decât  lui Dumnezeu,

Să pună capăt  urii şi  râvnei de putere

Ce –i face omenirii doar răul cel mai rău.