Planeta Terra a început să o ia razna. Ființele (zis) raționale de pe meridianele ei îi întrec anomaliile.

După misterioasa pandemiei, am început să avem parte, fără semne prealabile, de măceluri, distrugeri de localități, crime în masă, foamete; din Ucraina, până în Orientul Mijlociu. Iar minoritățile ce provin dintr-acolo, în Europa și Americi, răcnesc de atâta solidaritate frățească.

În ultimele zile nu mai zăbovesc pe canalele tv cu știri interminabile despre aceste fapte „umane” (Ce s-a degradat acest adjectiv în ultima vreme !). Evit, deopotrivă, cu profundă silă, știrile despre incompetențele decizionale și profesionale ale românașilor noștri din Parlament, Guvern și organismele administrative din teritoriu. O dau pe emisiuni culturale, sportive (deși uneori stadioanele au secvențe de mahala).

De vreo două săptămâni încoace, nu-mi mai iese din cap știrea despre sutele de copii pe care războinicii criminali îi folosesc de scut, fie pentru apărare, fie pentru atac. Și de aici, inevitabile, atroce, consecințe: prunci uciși, fie de gloanțe, fie de explozii sau decapitați.

Și ce au început să facă unii părinți: Să scrie pe tălpile micilor odrasle numele lor, încât, urmând să-i recupereze, să-și recunoască, după numele de pe talpă, ființa care nu mai îi este urmaș.