„Dors... en attendant venir toutes celles

Qui disaient : Jamais ! Qui disaient : Toujours !” (Tristan Corbière)

Momente de recunoștință, de rememorări, de reculegere. Doamna Profesoară Elisabeta Lefelman a plecat dintre noi, dar a rămas în noi – prieteni, colegi, elevi – cei pentru care a descoperit drumuri, nu doar spre limba franceză, ci și spre Franța. Am trăit cu intensitate, datorită ei, vremuri în care Elisabeta deschidea porțile liceului nostru spre schimburi școlare transformate în călătorii inițiatice (1995 – 2008). Poveștile despre Elisabeta Lefelman vor deveni legende în care protagonista trece zâmbind, poate chiar fredonând, cu privirea luminând „peste nemărginirea timpului: în ramurile gândului”.

Moștenirea pe care ne-a dăruit-o este profund umanistă: prietenia necondiționată, dorința de a (re)cunoaște valoarea oamenilor și locurilor, cultivarea bucuriei de a savura frumosul. Fie-ne îngăduit să definim existența altruistă a Elisabetei Lefelman prin limba împărtășită de ea cu mulți discipoli și camarazi: „Je ne vais pas toujours seul au fond de moi-même / Et j'entraîne avec moi plus d'un être vivant.” (Jules Supervielle)

Priveghiul: luni, 2 martie, ora 18.00, Capela Evanghelică Bistrița

Înmormântarea: marți, 3 martie, ora 13.00, Cimitirul Evanghelic Bistrița

Bon voyage aux Champs-Élysées, Madame Professeur.

Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița