Rep.: - Revenind la administraţie, aveţi proiecte pe care regretaţi că nu le-aţi putut îndeplini?

Primar Ovidiu Creţu: - Da, sunt câteva lucruri pe care le-am avut în gândire şi care nu s-au făcut şi după care îmi pare foarte rău. Îmi pare rău că nu am putut realiza amenajarea râului Bistriţa. Faptul că ai un râu în oraş este un lucru formidabil. Din păcate, barajul de la Colibiţa, extrem de important pentru oraş, pentru siguranţă, a generat un curs fluctuant al râului. Din păcate, apa Bistriţei este o baltă împuţită, plină de mâl şi de particule. În cadrul proiectului, era  prevăzută o consolidare a fundului albiei până la vărsarea în Şieu, care nu s-a făcut. Am insistat la toate guvernele, singura care a înţeles şi care a încercat să rezolva problema a fost doamna Doina Pană, care a alocat o sumă considerabilă pentru acest lucru. Am spus că prefer să nu se facă lucrurile la Bistriţa ci în amonte, ca de la Rusu Bârgăului să vină o apă cristalină, aşa cum o ştiam eu în copilărie. Atunci merită să faci râul cu locuri de promenadă, aşa cum se întâmplă în toată lumea.

Rep.: - Aveţi şi alte proiecte la care aţi ţinut şi nu au ajuns la o finalitate?

Primar Ovidiu Creţu: - Un alt of este centura, apoi Universitatea din Bistriţa. Dacă malul râului era pentru „astăzi”, dacă centura era pentru „viitorul apropiat”, universitatea din Bistriţa era pentru un viitor mediu sau îndepărtat, dar şansa pe care am avut-o de a face universitatea nu o să mai existe 50 de ani. Faptul că ai avut un profesor, un nume ca Andrei Marga care a cuplat şi ar fi vrut să vină şi să facă ne-a dat o şansă colosală. Universităţile clujene, faţă de care eu am tot respectul, au sărit în sus, au spus că-şi retrag extensiile. S-au speriat unii, cu alţii nu ştiu ce s-a întâmplat şi m-am trezit că am rămas eu şi cu încă cineva şi atât. Cred că a fost o mare şansă ratată de oraş, îmi pare enorm de rău şi am exemplul unui oraş din Belgia – Leuven  (Louvain) – la 50 de km de Bruxelles. Are o universitate foarte mare, cu circa 50.000 studenţi, într-un oraş cu 45.000 locuitori. E cel mai mare angajator cu 18.000 oameni. Universitatea a apărut acum 500 de ani, însă e exemplul unui oraş care s-a dezvoltat prin această universitate. Era un proiect complicat dar aveai omul care să o facă. Rămâne unul dintre marile mele ofuri. Mai am unul, clădirea primei şcoli româneşti, căsuţa de pe Crinilor pe care am încercat să o cumpărăm, dar nu am reuşit să ne înţelegem cu proprietarii. Niciodată nu se va face un bloc acolo.