Părintele Ioan Pintican este, alături de colegul Simion Bretfelean, ctitorul Bisericii cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Bistriţa. Locuind în aceeaşi zonă, personal, am văzut cum s-a născut, zi de zi, noul lăcaş de rugăciune sub oblăduirea şi purtarea de grijă a părintelui Ioan. La început, imediat după 1989, slujbele se oficiau într-o căsuţă veche, frumos îngrijită, acolo unde, cu siguranţă, s-a manifestat adevărata biserică apostolică. Zi după zi, cu banul văduvei, al multor credincioşi, s-a ridicat biserica cuvântătoare. La sfinţirea acesteia, părintele Ioan, alături de părintele Simion, a trăit bucuria iubirii supreme. Şi o trăieşte de atunci de fiecare dată, o bucurie transmisă prin cuvânt enoriaşilor săi.

          Biserica de la Apollo, cum este ea cunoscută, devine, de fiecare dată, neîncăpătoare pentru mulţimea de credincioşi ce vin să se hrănească din Cuvântul Sfânt al Evangheliei. Predica rostită de părintele Ioan merge la inimă şi asta din pricină că cel aflat în faţa altarului crede în ce spune, accentuând de fiecare dată că Iisus Hristos şi Maica Domnului este mereu ocrotitoarea şi povăţuitoarea noastră. De fiecare dată găsim aici acea stare de rugăciune, de comuniune cu Dumnezeu pe care o transmite părintele Ioan.

          Părintele este un om al lui Dumnezeu, un predicator de mare vocaţie, un om cu un caracter aparte, dăruit aproapelui, cu inima deschisă către semeni. Aici, la Sfântul Lăcaş, a devenit, cum frumos scria cineva, o înmiresmată grădină a spiritului, spre alinare şi mântuire. Este şi satisfacţia şi, deopotrivă, mulţumirea preoţilor care nu pregetă să confirme zicerea că aici Ora Et Labora. Şi dacă a venit vremea pensionării, fiindcă vine o vreme pentru toate, părintele Ioan rămâne tot preotul nostru, deoarece preoţia nu se pierde niciodată.

          La mulţi ani cu sănătate şi să vă dea bunul Dumnezeu ani îndelungaţi spre a ne putea bucura încă de cuvântul dătător de iubire şi de dragoste între oameni.