Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap: sa intelegem mai bine, sa stim despre ce vorbim (I)

Atunci cand este vorba despre protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap intalnim sau folosim termeni şi expresii a caror semnificaţie nu este intotdeauna bine cunoscuta. Pentru a sti exact la ce se refera unele prevederi legale (ex. Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap), poate fi util urmatorul “dictionar”:

- persoane cu handicap: acele persoane cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale;

- accesibilitate: ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional conform nevoilor persoanelor cu handicap;

- adaptare rezonabilă la locul de muncă: totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achiziţionarea de echipament, dispozitive şi tehnologii;

- angajare asistată: sprijin în căutarea locului de muncă pe piaţa competitivă a muncii, sprijin la locul de muncă si pentru transport, tehnologii ajutătoare, instruire, specializare;

- asistent personal al persoanei cu handicap grav: persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare;

- asistent personal profesionist: persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap grav sau accentuat;

- asistenţă vie: asistenţa animală (de exemplu, câinele-ghid);

- atelier protejat: spaţiul adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfăşoară activităţi de formare, dezvoltare şi perfecţionare a abilităţilor; poate funcţiona în locaţii din comunitate, în centre de zi, în centre rezidenţiale şi în unităţi de învăţământ speciale;

- bugetul personal complementar: stabileşte limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcţie de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse şi a taxei pentru abonamentul la curentul electric;

- cerinţe educative speciale: nevoi educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei, adaptate unei anumite deficienţe sau tulburări/dificultăţi de învăţare, precum şi o asistenţă complexă de tip medical, social, etc;

- comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap: organul de specialitate fără personalitate juridică aflat în subordinea consiliilor judeţene, ale cărei atribuţii principale vizeaza incadrarea în grad şi tip de handicap a persoanelor adulte. (va continua)