De mai mult timp ard de „DORINŢA”

Să-ţi scriu trei rânduri de scrisoare,

Mă bucur că mi-am dat silinţa

Să nu ajung la „RENUNŢARE”.

„RĂSAI ASUPRA MEA” şi vină

„LUCEAFĂRUL” cel românesc,

„ÎNGER DE PAZĂ” şi lumină

Din cerul mare îngeresc.

„PRIN NOPŢI TĂCUTE”-mi eşti aproape

Şi meditez „GÂNDIND LA TINE”

„ŞI DACĂ...”nu închid pleoape

Afirm: „DEPARTE SUNT DE TINE „.

„TRECUT-AU ANII”-n şir ca vântul

Şi tu mi-aduci neîncetat

„DIN VALURILE VREMII” cântul

Pe care eu l-am aşteptat.

Ţi-am pus la geamul casei mele

Suave,dalbe flori în glastră

Şi le păstrez şi ţin la ele

Ca la gingaşa „FLOARE ALBASTRĂ”.

„O,RĂMÂI” încă la mine

„LASĂ-ŢI LUMEA” ta de sus,

Să-mi arăţi ce-i rău şi bine

Din lumea ce n-a apus.

Cred c-aici nu-i lume nouă

Cum ai spus-o tu cu har,

E cea împărţită-n două:

„ÎMPĂRAT ŞI PROLETAR”.

În frunte sunt tot „EPIGONII”

Strigând tare an de an:

-„Noi nu ne clintim de-aicea

Suntem...Neamul lui Traian !”

Ăştia nu vor să asculte

„RUGĂCIUNEA UNUI DAC”,

Strâng averi şi luxuri multe

Sfidând cras pe cel sărac.

„ÎN ZĂDAR ÎN COLBUL ŞCOLII”

Rup copiii încălţări

Gândul lor le e să zboare

Numai înspre alte zări.

-Unde sunt „AI NOŞTRI TINERI”

Criticaţi de altădată?

-Sunt plecaţi din zi de vineri

La căpşuni şi la lopată.

„PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ”

Mai trece baba-moşul,

Cu frica mare că vreun hoţ

Le poate fura coşul.

„DE CE NU-MI VII” ca altădată

„ÎN FEREASTRA DESPRE MARE „

Să aduci la a mea poartă

Îngereasca alinare?

Prof. ŞTEFAN POP