De mai mult timp ard de „ DORINȚA ”

Să-ţi scriu trei rânduri de scrisoare,

Mă bucur că mi-am dat silinţa

Să nu ajung la „ RENUNŢARE ”.

„ RĂSAI ASUPRA MEA ” şi vină

„ LUCEAFĂRUL ” cel românesc,

„ ÎNGER DE PAZĂ ” şi lumină

Din cerul mare îngeresc.

„ PRIN NOPŢI TĂCUTE ” -mi eşti aproape

Şi meditez „ GÂNDIND LA TINE ”

„ ŞI DACĂ...” nu închid pleoape,

Îți spun „ DEPARTE SUNT DE TINE „.

„ TRECUT-AU ANII ” –n şir ca vântul

Şi tu mi-aduci neîncetat,

„ DIN VALURILE VREMII cântul

Pe care eu l-am aşteptat.

Ţi-am pus la geamul casei mele

Suave , dalbe flori în glastră

Şi le păstrez ținând la ele

Ca la gingaşa „ FLOARE ALBASTRĂ ”.

„ O,RĂMÂI ” încă la mine

„ LASĂ-ŢI LUMEA ” ta de sus,

Să-mi arăţi ce-i rău şi bine

Din lumea ce n-a apus.

Cred c-aici nu-i lume nouă

Cum ai spus-o tu cu har,

E tot împărţită-n două:

„ ÎMPĂRAT ŞI PROLETAR ”.

În frunte sunt tot „ EPIGONII ”

Strigând tare an de an:

-„Noi nu ne clintim de-aicea

Suntem... frații lui Traian !”

Ăştia nu vor să asculte

„ RUGĂCIUNEA UNU DAC ”,

Strâng averi şi luxuri multe

Sfidându-l pe cel sărac.

„ ÎN ZĂDAR ÎN COLBUL ŞCOLII ”

Rup copiii încălţări,

Gândul lor le e să plece

Departe spre alte zări.

Cum mai sunt „ AI NOȘTRI TINERI ? „

Cei mai mulți ca altădată,

Nu vor muncă , nu vor carte,

Doar viață dezordonată.

„ PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ ”

Mai trece baba-moşul,

Cu frică mare că vreun hoţ

Le poate fura coşul.

*

„ DE CE NU-MI VII ” ca altădată

„ ÎN FEREASTRA DESPRE MARE „

Să-mi aduci şi mie-odată

Sufleteasca alinare?

ŞTEFAN POP