Cultură

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. De pildă, literatura bună. Se întâmplă în ciuda faptului că secretul ei pare simplu şi infailibil: pentru a fabrica „belle lettre” trebuie să pui în formă desăvârşită trăiri majore, mereu actuale, universal valabile, cu care să se identifice pe cât posibil mulţi dintre cititori.

În perioada anilor 1870, când spiritual naţional românesc începuse să prindă rădăcini în urma unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, mulţi scriitori au militat pentru promovarea naţionalismului ca fenomen al iubirii de glia strămoşească, a limbii române, a credinţei creştine în spiritual ortodoxiei şi a tradiţiilor poporului din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic. În acest context a început Mihai Eminescu să publice articole în care a promovat spiritual naţional românesc.

Mileniul 3 de civilizaţie cosmică a Oamenilor, de cucerire, prin zborul cu rachete, sateliţi, staţii interplanetare, a Cosmosului! Epopeea cosmică a terrienilor, continuă, se desfăşoară după, pare-se un plan cosmic extraterestru! Oamenii cosmici se vor reîntoarce în Cosmosul de origine şi cărţile sacre ale Umanităţii, spun că strămoşii oamenilor au venit cu care de foc, care zburătoare din Cer! Adică, din Cosmos, din Stele!

Mi-am propus să mă abţin, deocamdată, în a comenta izmenirea penibilă a lui Traian Băsescu în faţa atitudinii „colegilor” lui (!?!?) Sarkozy şi Merkel (apropo de Spaţiul Sengen); mi-am zis că încă nu e momentul să fac o cronică artistică la circul lui C.Vadim Tudor (apropo de evacuarea din sediul aşa-zisului său partid); mi-am zis să aştept reacţia Chinei (apropo de băţoşenia şefului de la Cotroceni); am considerat că încă nu e cazul să iau în serios gândul „boculeţ” de a impozita vrăjitoarele din România (chit că enormitatea asta a provocat râs pe toate meridianele planetei); mi-am prop

Coborâtor din străvechea vatră românească a Ipoteştilor Botoşanilor din Ţara de Sus, dintr-un loc plin de coline, păduri şi ape, adevărate „guri de rai”, ţinut omologat cu patria ce exprimă spaţiul românesc integral, Eminescu a făcut punte sigură între trecut şi viitor, indicând o cale preţioasă a continuităţii culturii şi creativităţii româneşti.
Timpul istoric în care i s-a desfăşurat existenţa între anii 1850-1889, i-a înfăţişat trepte însemnate din creşterea poporului român, ca şi din evoluţia istoriei europene.

„Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.”

Primăria Beclean şi Colegiul naţional „Petru Rareş” organizează prima ediţie a Simpozionului Naţional „Prietenii literaturii”, pe 15 ianuarie, având ca tematică „Dor de Eminescu”. Simpozionul îşi propune realizarea unui schimb de experienţă între cadre didactice privind modalităţile de stimulare a interesului elevilor faţă de lectură, în condiţiile în care se manifestă tot mai acut o criză a lecturii, în favoarea internetului. De asemenea, se doreşte realizarea unui schimb de bune practici în valorificarea operei eminesciene, atât în cadrul curricular, cât şi extracurricular.

La invitaţia primăriei Milaş, personal a primarului Iosif Gabor şi a viceprimarului Ionaş Archiudean, Ansamblul folcloric Doiniţa al Cercului militar Bistriţa a prezentat un spectacol, duminică 9 ianuarie la căminul cultural din Orosfaia! Concepţia aplicaţiei şi efortul de război au fost susţinute, ca să o spunem pe aia dreaptă, de viceprimarul Ionaş împreună cu distinsa sa soţie, alături de Emil şi Mariana Fodor, oameni dăruiţi de Bunul Dumnezeu cu suflet mare şi cu determinare în tot ceea ce fac.

La iniţiativa Societăţii literar-artistică ”Sorin Titel “din Banat, condusă de scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, membru al Ligi Scriitorilor, filiala Banat, în colaborare cu scriitorul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligi Scriitorilor Români, a luat fiinţă prima bibliotecă privată din Banat, sub genericul CASA CĂRŢI-CASA DARIA, în localitatea Mehadia, strada Pădurii nr.389, jud.Caraş-Severin, unde se află castrul Praetorium, la 29 km distanţă de Orşova şi 80 de Km. de Caransebeş.

Ce s-ar întâmpla dacă omul ar putea zbura? Dacă gândurile noastre ar străbate pe aripi de cer spaţiul dintre real şi virtual? Dacă am fi cu adevărat liberi şi nu am mai fi acaparaţi, până la unire, de pământ? Ne răspunde Olimpiu Nuşfelean în prozele sale din volumul „Un om fără aripi”, apărut la Ideea Europeană. Cartea, prefaţată de criticul Alex Ştefănescu, este o antologie care descoperă în cele trei capitole: „Poziţia fiinţei”, „Câinii de vânătoare”, şi „Iubeşte-mă repede şi uită-mă iar”, filozofii existenţiale ale omului trăitor în acest colţ de lume.