Cultură

Vineri 6 august am parafat contractul de donație a Pianinei Pohlmann între Centrul Cultural "Iustin Sohorca" și domnul Trăienel Ciociu din Luxemburg!
"Îi mulțumim pe această cale și sperăm ca din toamnă Școala Populară de Artă Bistrița să înceapă o clasă externă de pian la Sângeorz-Băi!
Mulțumim Trăienel Ciociu ! " transmite Florin Hodoroga, manager Centrul Cultural Iustin Sohorca Sângeorz-Băi.

Departe de a fi un volum simplu de interviuri care are în centru parcursul biografic al unui om ce s-a remarcat prin fapte deosebite și marchează, la momentul apariției textului, un soroc biografic important, suita de dialoguri a doamnei Jenița Naidin cu „un condei de preț al literaturii bistrițene”, cum l-a numit părintele Constantin Necula, anume domnul Menuț Maximinian, se constituie într-o lectură interesantă. Una care-l invită pe cititor la un popas folositor, în care amintirile sunt presărate cu meditații, referiri la mari oameni ai culturii universale, sau evaluări și diagnoze.

      Apariția unei cărți e prilej de bucurie pentru cel ce a scris-o, pentru cel ce o va citi, și chiar pentru raftul pe care va ajunge. A scrie o carte reprezintă o contribuție esențială în desăvârșirea unui edificiu al artelor, o datorie aproape sacră față de înaintași, față de cărțile ce s-au scris, ce s-au citit, și este ca o asigurare de viață, pentru un viitor care se încăpățânează a nu fi doar al tehnicii, al industriei, al economiei. Nu toți cei care scriu o carte sunt scriitori. Dar o astfel de preocupare spune multe despre un om, o epocă, un destin.

Neastâmpărul editorial de pe Valea Someșului Mare e confirmat din nou, acum, de către Emil Bălăi, prin volumul „Lacrimi și aripi” (Editura Cetatea Romei, Baia Sprie, 2021).

Întâlnire literară neconvenţională cu scriitorul Mircea I. Bătrânu la „Şcoala de Sub Sălcii” – spaţiu non-formal, numai bun pentru artă şi literatură.
Sunt invitaţi toţi fanii lui „Juanito”, ai textelor lui Mircea, viitori fani ai Vampirului – suntem siguri!
Locaţia – Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” din Bistriţa – în data de 5 august 2021, joi, ora 17.00, în Grădina şcolii.... Se poate achiziţiona şi romanul la preţ de 45 lei, cu autograful personalizat, oferit de autor.
Vă aşteptăm cu toată bucuria revederii....

Citind o parte din cărțile scrise de un om, ne formăm o impresie despre preocupările sale, dar ne facem o idee și despre personalitatea sa, după cum ne ajută respectivele opere.

Printr-un concurs favorabil de împrejurări, am intrat recent în posesia a două cărți, cu autograf de la autori, cărți care parcă se completează una pe alta. Ele sunt „Portul popular năsăudean . Origini. Valori. Evoluții”, având ca autor pe Virginia Linul și „Cultura imaterială tradițională românească din Bistrița-Năsăud. Poveștile și povestitul în ținutul Bistriței și Năsăudului”, vol. III, având ca autor pe Vasile V. Filip.

Începând cu anul 2010, Iacob Naroș publică ritmic una sau două cărți pe an, istorie literară, critic, publicistică, numărul volumelor înmulțindu-se și confirmând profesionalismul unei pasiuni, devenită în timp aproape mod de existență, iar calitativ, un exercițiu de excepție.

Proiectul itinerant „Celula creativă: reeducarea continuă” al Asociației SEMN și-a derulat marți 27 iulie, episodul Bistrița din turneul național întreprins în această vară și început la Memorialul Gherla. Este vorba despre un eveniment complex – sculptură, muzică, poezie, realizat de trio-ul Andrei Bălan (sculptură, chitară soundscape), Călin Torsan (saxofon, atmosfere) și Dan Ionescu (videomapping, electronice), dedicat memoriei victimelor universului concentrațional al pușcăriilor comuniste din România. Amfitrionul manifestării a fost Ioan Pintea, managerul BJGCBN.

A scrie despre tine însuți și despre propriile trăiri reprezintă cu certitudine o provocare complexă. Una care îl face extrem de vulnerabil pe cel care se înhamă la un astfel de drum. Domnul profesor dr. Vasile V. Filip, care a oferit de curând publicului cititor un astfel de demers cu caracter autobiografic, e cât se poate de convins de acest fapt. De-altminteri, îl asumă încă din debutul operei, insistând asupra calității de self-disclosure a celor însemnate: