Cultură
Din totdeauna oamenii au simțit nevoia de a consemna fapte, întâmplări, evenimente care au marcat cursul propriei vieți sau ale altora, laolaltă toate alcătuind atmosfera unei epoci, în stare a depăși de multe ori pagina cărții de istorie. Și asta pentru că notațiile pe care le conțin sunt sincere și la obiect, în final constituindu-se într-o formă a scrisului autobiografic.
Recentul volum a lui Mircea Gelu Buta „Urme ale unor oameni de seamă” publicat la Editura Școala Ardeleană urmează o logică profundă și constructivă a istoriei noastre culturale recente. Să nu uităm că România a trecut printr-o jumătate de secol în care cenzura aplicată inclusiv culturii era o practică curentă și unanim acceptată a guvernărilor din acea vreme.
Fabula Cuplu
Dacă zici Antonio și Cleopatra,
Dacă zici Stela, Arșinel și ceata,
Romeo, Julieta, Dulcineea,
Hidalgo cel nebun din Hispaneea,
Toți par cutremurați sub inimi
De imnurile sutelor de mínimi.
Ecou, mister înseamnă cuplul,
Un cod, un acord, un act suplu,
Un trigonomic, subtil multiplu,
O-nvolburare cum o mare chestie,
Concordul zeiței c-o bestie.
Ce duo! Ce ochi! Ce pereche!
Din nări se resorb când e clipa,
Semn de primăvară
(inedite)
Baba cea capricioasă
E ca firea omului;
Câte un cojoc își lasă
Pe spinarea câmpului.
Vrea s-acopere zăpada -
Să n-o soarbă soarele,
Să mai aibă zile, Baba,
Cât mai țin vântoasele.
Zilele-i sunt numărate
Și cojoacele-i, la fel;
Dintre frunzele uscate,
Dă binețe un ghiocel:
Du-te, Babă,-n lumea largă,
Că de frig ne-am săturat;
Eu aștept să mă culeagă
Din frunzișul cel uscat,
Primăvara
Primăvara
aerul are miros de poezie
un fluture îmi zboară prin creier
şi luna se cuibăreşte
în ochiul meu stâng
Rândunica e-ndrăgostită
şi leagă cerul cu lanţuri verzi
se-aude râsul
unei picături de ploaie.
***
Primăvara
stau de vorbă cu cerul
şi sparg în dinţi stele
apele se cuibăresc
în urmele paşilor
gândul aleargă
Vino, iubite primăvara!
Când ploile ierbii vorbesc
despre înviere,
când apele văzduhului
deschid drumul,
vino, iubite,
să înviorăm zilele în rouă
s-aprindem tăcerile!
La porțile dimineții
înfloresc florile,
sufletul se trezește-n dorinți.
Vino, iubite!
să urce muntele vieții,
prin rodire!
Muguri cuvântă
Vântul obraznic dansează cu dor.
Risipind un nor,
Ploile zeloasă primăvară cântă
Mi-a plăcut forma aceasta de omagiu pe care Menuț Maximinian a utilizat-o în chiar titlul volumului său de interviuri - ,,În ițari și fără mască. Interviuri licantropice” (Editura UZP, București, 2020). Cartea este impresionantă prin efortul pe care îl redă (nu este un lucru ușor pregătirea și realizarea unui interviu, fără doar și poate), prin cei zece ani în care Menuț a intervievat oameni din varii domenii de activitate, dar și prin rezultatul propriu-zis al acestui efort, cartea având mai mult de cinci sute de pagini.
Evacuarea. O umbră peste Moisei, tipărită recent la Cluj, este o apariție editorială, care se dorește a fi o “carte document”, realizată sub coordonarea domnului Dragomir Vlonga, un pasionat activist cultural albaiulian și autor de diferite lucrări, adeseori cu un conținut istoric de mare interes actual, probabil și viitor (dacă viitorimea nu își va uita istoria).
Actualitate