Cultură
Azi, 12 iulie, cu 47 de ani în urmă, a luat drumul veșniciei, cu sufletul împăcat că nu a trăit degeaba în această lume, bunul și blândul profesor de română (istorie și latină), fost director al vechiului Liceu de băieți „Alexandru Odobescu” din Bistrița, Ștefan Lupu.
Cel de-al treilea volum al „Studiilor de literatură română recentă”, coordonat de Gheorghe Perian are în vedere o istorie a postmodernismului românesc, prin prisma antologiilor majore publicate de autori ce fac parte din acest curent literar („Istoria postmodernismului prin antologii”, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2018).
Acum douăzeci și ceva de ani eram singurul din sat care termina Facultatea de Politologie la filiala din Reghin a Universității Româno – Maghiare din Târgu Mureș. De la noi, din Sfârcova, mai erau încă doi studenți, un băiat și o fată, dar la o secție neimportantă, la veterinară. Sfârcova nu e departe de Reghin. Depinde cu ce mergi. Dacă mergi cu autobuzul, ajungi în două-trei ore, dar dacă mergi cu trenul durează vreo trei ore până pornește.
Apărut la Editura ”Napoca Star” din Cluj- Napoca ( director Dinu Virgil Ureche ), volumul ”Consemne îngerești”, al lui David Boia, este destinat cititorilor ce-și caută drum în poezia de astăzi. A scrie versuri e greu și când ”nimic nu ai a spune” și când multe ai a spune. Pentru cititor, misiunea e cu atât mai dificilă, până se lămurește bine ( dacă nu se înființează, la întâlnirea cu Poezia, gata lămurit, din școală, din exercițiul lecturii, al criticii ... ), încât am spune că nu e ușor nici a citi versuri.
Încerc să punctez câteva idei, câteva gânduri despre un domeniu literar mai puțin cunoscut în comparație cu proza de imaginație, literatura memorialistică - o mărturisire în scris a unei experiențe de viață, pe o perioadă de timp, care îmbracă forme diferite ca: amintiri, memorii, jurnale intime, portrete în cuvinte, autobiografii, corespondență, activități social-culturale, istorice, artistice, sportive, școlare, aspecte din viața satului, a urbei, oameni și fapte, aniversări, comemorări, descrieri, evenimente fel de fel, într-un cuvânt - viața la zi.
Lumea de dinainte de 1990, de la care s-au scurs treizeci de ani fatidici, ca-n basme, continuă să-i preocupe, să-i frământe pe scriitorii contemporani, pe prozatori, cu precădere, care găsesc alte și alte surse de inspirație în aduceri aminte, în developări din trecut, cu un sentiment ambiguu de bine și rău, de încredere și îndoială. Dacă sunt proaspete cărțile ce apar sub ochii noștri sau dacă reprezintă ele așa numita ”literatură de sertar” nu vom afla pe deplin și poate că nici nu are o relevanță atât de mare.