Cultură
Recent apărutul număr dublu (4-5/ 2014) al revistei „Vatra” din Târgu-Mureş este un nou număr greu: atât la propriu, cât şi la figurat. Poezie, proză, cronici literare, interviu, eseuri, evocări etc., de cea mai bună calitate şi maxim interes.
Ne bucurăm nespus pentru o nouă apariţie editorială, cu atât mai mult cu cât cartea ne „vorbeşte” despre unele persoane născute în comuna Rebrişoara, dar şi despre alte personalităţi de pretutindeni care au avut legături cu localitatea. Este vorba despre „Cetăţeni de Onoare ai comunei Rebrişoara”, apărută la Editura Venus Star din Năsăud, director de editură şi redactor şef Maria Cristina Iuga.
Se spune că adevăratul test pentru un scriitor este, de fapt, cel de-al doilea volum, iar nu debutul, așa cum s-ar putea crede. Argumente pentru a susține o astfel de idee ar fi destule. (Discuția însă este mult prea amplă pentru a o putea acoperi în spațiul rezervat acestui comentariu.) Dacă lucrurile stau așa, atunci tânărul prozator bistrițean, Cristian Ardelean, (tot de-al nostru e, chiar dacă între timp s-a stabilit la Cluj...) a trecut cu bine această etapă delicată a carierei sale de scriitor. Mărturisesc că eram întrucâtva sceptic că va mai exista un al doilea volum.
„Heiden însemna în germană păgâni, deci Heidendorf era Satul Păgânilor. Prin Pasul Tihuţa au trecut pecenegii, un popor migrator care a făcut mai multe invazii dinspre Moldova în Transilvania în secolele X, XI. După o luptă între trupele Regatului Ungar împotriva Pecenegilor, o grupare de prizonieri nu a fost măcelărită după obiceiul vremii, ci colonizată în Viişoara cu obligaţia de a lupta împotriva altor invadatori. Când au venit, la Bistriţa, saşii, au denumit Viişoara Heidendorf, adică Satul păgânilor. (...)”*
Îmi place să cred
Că vântul îmi descoperă zâmbetul
Și-n venele mele curge lapte cu miere,
Că pot fura luna să mi-o ascund în sân
Și cu o floare pot alina a lumii durere.
Îmi place să cred
Că poezia e o pasăre
Ce și-a făcut cuib în inima mea,
Că-n ochi nu mai am lacrimi nici însingurare
Și cu un pumn de cuvinte
Îmi clădesc punți peste timp
Și deschid bulevarde in mare.
În zborul tomnatic roind printre stele
Aud cum punctează secunde ce trec -
Sunt clipe desprinse din gânduri rebele
Marcând existenţa al timpului sec.
Prin spaţii-ancorate-n magnetice câmpuri
Cu fulgerul prins în celula din sferă,
Se-ntrec în imagini frenetice gânduri
În ritmul secundei mai mici de pe Terră.
În zborul gândirii secunda îngheaţă
Captivă în biţii magneticei unde,
Purtând nemurirea din clipa măreaţă
Când sursa-i blocată în gropile-afunde.
Înrudirea
cu nălucile nopţii
adânceşte fiorii poeziei…
Înrudirea
cu iubirile trecute
adânceşte amintirile…
Înrudirea
Cu mirarea
adânceşte misterul…
Inrudirea
cu îndoielile
adânceşte întrebările…
Fiorii poeziei
povestitind amintirile
adâncesc misterul întrebărilor.
Actualitate