Religie

Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a aflat sâmbătă, 2 octombrie 2021, în mijlocul credincioșilor din Parohia Sebiș, județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul binecuvântării capelei mortuare.
De la ora 10:00, în biserica parohială cu hramul „Înălțarea Domnului”, Mitropolitul Andrei a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici, în prezența oficialităților locale, precum și a numeroși credincioși, mulți fiind îmbrăcați în straie populare specifice zonei.

           Dragii noştri credincioşi!

          Cu bucurie duhovnicească, vă invităm să fiţi alături de noi la marea sărbătoare creştinească prilejuită de sfinţirea Bisericii din Bidiu (Parohia Enciu), care va avea loc duminică, 10 octombrie 2021.
          Slujba de sfinţire a lăcaşului de rugăciune va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

 Textul Evangheliei la Duminica a 18-a după Rusalii:”În vremea aceea şedea Iisus lângă lacul Ghenizaretului şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii ieşiseră din ele şi-şi spălau mrejele. Intrând în corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat; apoi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: depărteaz-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre, ca să pescuiţi.

Textul Evangheliei la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci: ,,Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?

În Duminica vindecării lunaticului, Dumnezeu pune la dispoziția noastră, prin credință, atotputernicia Sa: “toate sunt cu putință celui ce crede”. În cea a datornicului nemilostiv, iertarea este la latitudinea noastră: dacă iertăm greșiților noștri și Dumnezeu ne iartă nouă. În Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, însăși mântuirea este la îndemâna noastră, dacă alegem să privim cu credință la Fiul Omului înălțat pe Cruce. Avem însă în toate aceste situații deplina libertate. Dumnezeu nu intră niciodată cu forța în sufletul nostru.

Există posibilitatea ca un cunoscător avizat al istoriei să fie pus pe gânduri de titlul materialului nostru. Acesta ar putea obiecta: perioada „clasică” a cruciadelor, a luptelor duse pentru redobândirea Sfintei Cruci a Mântuitorului, cucerită de necredincioşi, musulmani sau de altă credinţă, a durat de la sfârşitul secolului al XI – lea până prin secolul al XIV – lea. La fel s-ar putea obiecta: în ce fel l-am putea numi pe împăratul bizantin Heraclie (610 – 641) „cruciat”?

Iubiții mei,
Sărbătoarea de azi e una cu relevanță aparte. Nu degeaba e clasată în rândul Praznicelor Împărătești, alături de momente precum Nașterea sau Învierea Domnului. Căci fără Cruce, nu există Înviere și nici Nașterea nu-și mai are sens!