Religie

Textul Evangheliei la Duminica a şasea de după Paşti: „În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii.

Preoții din Cercul pastoral-misionar Ilva Mică, coordonați de pr. Iuliu Brici, s-au întâlnit în Duminica a 5-a după Paști în parohia Rebra din Protopopiatul Năsăud. Începând cu ora 16.00, în Biserica cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, în prezența unui număr mare de credincioși, soborul celor 10 preoți slujitori, alături de pr. paroh Doru Leontin Plăian, au săvârșit Taina Sfântului Maslu.
În cuvântul rostit la finalul slujbei, pr. Mircea Prunduș de la parohia Măgura Ilvei a vorbit celor prezenți despre “Valoarea rugăciunii și foloasele ei în viața creștinului”.

Textul Evangheliei la Duminica a cincea de după Paşti: “În vremea aceea a venit Iisus în oraşul Samariei, ce se numea Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi era acolo puţul lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, şedea lângă puţ; şi era cam pe la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie samarineancă să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-Mi să beau; căci ucenicii Lui se duseseră în oraş ca să cumpere hrană. Femeia samarineancă I-a răspuns: Tu, care eşti iudeu, cum ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă?

Cartea părintelui Simion Bretfelean-Vidican, sugestiv intitulată „Cuvinte împărtăşite credincioşilor”, poate fi asemuită cu o vază pe suprafaţa căreia surprindem linii şi forme tradiţionale, unificate într-o ţesătură solară.
Florile roşii, galbene şi albastre, odată ce sunt puse unde se cuvine, bucură inimile cu neistovitele lor gingăşii, cu poezia parfumului străbunelor plaiuri.

Sfântul Constantin a fost numit de istorie „Mare”. Şi acest epitet, care rar se conferă, nu este gratuit, nu este un titlu de nobil ca unele titluri ale împăraţilor din Occident. Pentru că, marele Constantin a insuflat crearea unei civilizaţii creştine. Şi nu doar a zămislit ideea, ci s-a şi luptat neabătut pentru materializarea ei. Aşa a luat naştere statul său creştin, cunoscut în istoria universală cu numele de „Imperiul bizantin”.

Textul Evangheliei Duminicii a patra de după Paşti: „În vremea aceea, fiind sărbătoare, S-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăcea mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, de orice boală era cuprins.

Cu bucurie duhovnicească, noi, obştea Mânăstirii Dobric, vă invităm să luaţi parte la
Hramul Mânăstirii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”,
care va avea loc marţi, 21 mai, 2019, începând cu ora 9.00.
Sfânta Liturghie va fi oficiată de Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop şi Mitropolit al Clujului, Sălajului şi Maramureşului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Ne bucurăm să vă avem în mijlocul nostru!
Protosinghel Stareţă
Siluan Farcaş Stavrofora Veronica Coţofană

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei s-a aflat sâmbătă, 11 mai 2019, în mijlocul credincioşilor din Parohia Tăure, Protopopiatul Năsăud, pentru a binecuvânta lucrările desfăşurate la casa parohială.

Textul Evangheliei la Duminica a treia de după Sfintele Paşti: „În vremea aceea, a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic cu bun nume, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând; şi chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult; şi aflând de la sutaş, Pilat a dăruit lui Iosif trupul mort. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă.

Tradițiile și obiceiurile unui neam!
Asigură supraviețuirea acestuia în vremuri grele...
Fiindcă, dacă uităm cine suntem!
Vom fi ce vor dori alții..