Religie

O mulțime de oameni îl înconjoară pe Isus aproape tot timpul. Din dorința de a-l vedea,  în căutare de miracole sau din credință, oamenii îl însoțesc pe cale. Mulți sunt pe drumul înspre Ierusalim, mulți la intrarea în Ierusalim, mulți în curtea lui Pilat și ... doar câțiva la picioarele Crucii. Unii fac parte din mulțime și îl îmbulzesc fără să-l atingă. Alții sunt în mulțime fără a face parte din ea; de aceea ies și se ating de Mântuitorul beneficiind de atotputernicia lui Dumnezeu. Așa este femeia cu scurgere de sânge, așa este orbul din Ierihon, așa este Zaheu.

În fiecare an, în perioada 18-25 ianuarie, are loc o săptămână de rugăciune concentrată pe idealul de unitate a creștinilor. Întreaga Biserică Catolică împreună cu alte confesiuni creștine au ocazia de a se întâlni în fiecare seară a acestei săptămâni în comunitățile fiecăruia în parte pentru a petrece timp împreună, a se ruga, a vorbi despre Dumnezeu și a împărtăși din propria spiritualitate.

      Să fim recunoscători pentru binefacerile primite, pentru că virtutea recunoştinţei este un certificat al calităţii noastre umane.      Recunoştinţa faţă de oameni este un reflex al recunoştinţei faţă de Dumnezeu. Cine este recunoscător faţă de Dumnezeu, acela este şi faţă de oameni, şi invers.

Vindecarea celor zece leproși nu este doar o manifestare a milostivirii lui Isus, ci și o provocare adresată nouă tuturor: cum răspundem noi harului primit? Această întrebare transcende timpul și spațiul, chemându-ne la o introspecție sinceră.
 

Duminica Vindecării celor 10 leproși

Dostoievschi, mare scriitor rus, ne descrie în romanul ,,Fraţii Karamazov” cum o slugă  a omorât o femeie bogată, şi a dispărut.  A fost acuzat un om nevinovat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă.  Hoţul a plecat în altă regiune, şi-a schimbat numel….. Când a fost ziua de naștere…….. sufletul meu este din nou fericit şi împăcat pentru că mi-am recunoscut greșala  și Dumnezeu m-a iertat”.
 

Începutul propovăduirii lui Isus în Galileea este o chemare puternică la schimbare și speranță. „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare” – aceste cuvinte ale profetului Isaia se împlinesc nu doar în viața celor din vremea lui Isus, ci și în viața noastră. Este o invitație de a lăsa lumina lui Cristos să străpungă umbrele suferinței, ale păcatului și ale fricii.

Misiunea lui Ioan Botezătorul se încheie. Întemnițat de către Irod și omorât la cererea Irodiadei, Vocea lasă loc Cuvântului, Înaintemergătorul face spațiu Celui ce trebuie să vină, apa lasă loc Spiritului și Focului. De aceea în evanghelia de astăzi se vorbește despre lumină. O lumină prevestită în Vechiul Testament, așa cum vedem în proorocia lui Isaia, aducând aminte de două din cele 12 triburi ale poporului ales, Zabulon și Neftali. Dacă încercăm să căutăm printre numeroasele referințe scripturistice, găsim una care aruncă o lumină aparte asupra proorociei de astăzi.

În a doua zi după Bobotează, marți, 7 ianuarie 2025, când Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rânduit a se prăznui Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a slujit în Parohia „Sfântul Proroc Ioan Botezătorul” din Năsăud (Parohia Năsăud III – Blocuri), cu prilejul cinstirii ocrotitorului spiritual.

Dragii și bunii noștri credincioși!
    Rolul Sfântului Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu, dar și acela de a ne sfătui cum să ne comportăm.
În Sfântul Ioan Botezătorul avem un mare dascăl al pocăinţei şi un mare sfătuitor pentru o viaţă curată. El a fost cinstit, în primul rând, de Mântuitorul Iisus Hristos, Care a spus că nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Sfântul Ioan Botezătorul.