Religie

În Duminica a 5-a după Rusalii (a vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei), 28 iulie 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Ortodoxă Malin, Protopopiatul Beclean, județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul binecuvântării lucrărilor de renovare efectuate la biserica parohială.

În Evanghelia după Matei, capitolul 8, versetele 28-34, ne este descrisă o scenă dramatică în care Isus întâlnește doi bărbați posedați de demoni în ținutul Gadarenilor. Acești demoni, prin intermediul bărbaților posedați, îl recunosc pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu și îi vorbesc, îl roagă, mărturisind chiar divinitatea Sa. Motiv pentru care sunt oameni care se întreabă care ar fi diferența dintre aceștia și creștini. Evident că există o diferență fundamentală între felul în care demoni acționează și cum acționează creștinii autentici care cred, se închină, mărturisesc și se roagă.

Suntem tot în capitolul VIII de la Matei, ca și în cazul vindecării slugii sutașului din evanghelia duminicii precedente, și regăsim discursul despre credință într-o nouă formă. Întâlnirea dintre Isus și sutaș se încheia cu o sentință pe care într-un fel sau altul o întâlnim de-a lungul întregii Evanghelii: fie ție după credința ta! În acest sens discursul despre credință se revelează unul esențial și pentru noi.

          Diavolul a apărut la trei călugări și le-a spus: "Dacă v-aș da puterea de a transforma ceva în trecut, ce ați transforma? Primul dintre ei, cu o mare fervoare apostolică, a răspuns: "Te-aș împiedica să-i faci pe Adam și Eva să cadă în păcat, astfel încât omenirea să nu se îndepărteze de Dumnezeu….. 

             În data de 12 iulie 2024 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât „ aprobarea canonizărilor pentru 16 sfinți români ,printer aceștia numărânduse și Părintele Liviu Galaction Munteanu ,professor de teologie la Cluj-Napoca cu titulatura Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction Munteanu de la Cluj , cu cinstire în ziua de 8 martie . Sfântul Preot Mucenic
Liviu Galaction Munteanu a păstorit în timpul prigoanei comuniste și credicioșii Bisericii Sfinții Trei Ierarhi și nu numai din Bistrița .

,,A fost odată un medic foarte priceput și dedicat. Datorită lui, mii de oameni care erau la un pas de moarte au fost vindecați. Iată că într-o zi Moartea a apărut în fața lui și i-a spus:…”
                Dragii noștri credincioși!

 
 
Isus a calificat drept expresie a credinței comportamentul sutașului, care prezintă un număr mare de fațete: o încredere totală în puterea Domnului, o manifestare de umilință plină de simplitate și recunoașterea demnității lui Cristos. Toate acestea s-au întâmplat în fața mulțimii care îl înconjura pe Domnul, fără ca centurionul să fie jenat să-și mărturisească nevrednicia și să-și arate credința. Isus laudă decizia sutașului, unde certitudinea că El vine de la Dumnezeu se îmbină cu umilința și cu încrederea în Persoana sa.
 

Evanghelia de astăzi ne readuce la esențialul credinței noastre, la primul și cel mai important înțeles al ei: încrederea în Dumnezeu, încrederea în cuvântul Lui. Aici nu mai e vorba de formulări teologice, nici de dogme, ci de atitudinea esențială care ne apropie de părintele nostru întru credință, Avram: Dumnezeu spune ceva, cere ceva și tu crezi că ceea ce Dumnezeu îți spune este bine, nu fiindca ai înțeles tot, ci fiindcă o spune Dumnezeu.

În ziua prăznuirii Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, sâmbătă, 20 iulie 2024, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Nușeni, județul Bistrița-Năsăud, cu ocazia hramului.

       Originar din Tesba Galaadului, Ilie trăieşte în prima jumătate a secolului al IX-lea î.d.Hristos, fiind contemporan cu unul dintre cei mai sângeroşi regi ai lui Israel, regele Ahab.
     Cu învățătura și faptele sfântului Ilie ne întâlnim în cartea a treia a Regilor în capitolele 17 și 18  şi mă voi opri la câteva versete: