Religie

,,Nu plânge, Maică Românie, 
Că am să mor neȋmpărtășit!  
Un glonț pornit spre pieptul tău,  
Cu pieptul meu eu l-am oprit”.
             Dragi credincioşi!
     Două sunt sărbătorile înscrise în calendar pentru ziua de astăzi: „Înălțarea Domnului la cer” și „Ziua eroilor”. Să ne oprim pe scurt la fiecare dintre ele:

Un orb din naștere trăia zi de zi în întuneric. Isus îl vede, îi redă vederea și îl conduce spre lumină. Totul începe printr-un gest și un cuvânt. 
 

Apa revine și astăzi în evanghelia după Ioan. Aceeași apă în care se cufundă Isus pentru a primi botezul lui Ioan, aceeași de la nunta din Cana sau din scăldătoarea Vitezda, o regăsim și astăzi ca semn al renașterii, al reînnoirii și în fond al unei noi creații. Apa revine constant în ce-a de-a patra evanghelie pentru a ne aduce aminte că în Isus nu ne întâlnim doar cu un mare prooroc, cu un mare taumaturg, ci cu însuși Fiul lui Dumnezeu, care ne dăruiește o viață cu totul nouă.

În Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencei), Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a slujit în Parohia Ortodoxă Delureni, cu prilejul sfințirii capelei mortuare și a casei parohiale.

Dragii noștri credincioși!
                                    Hristos a Înviat!

(Duminica Samarinencei) 
 
Unul dintre primele trei momente în care apa joacă un rol central în evanghelia după Ioan este cel din fragmentul pe care astăzi îl medităm. Celelalte două se petrec în Cana Galileii, la nunta la care Isus transformă apa în vin și la scăldătoare Vitezda, cea în care se învredniceau de vindecare cei ce intrau după atingerea apei de către un înger. În pericopa de astăzi o samarineancă, ce ne reprezintă de fapt pe toți, caută zi de zi o apă dătătoare de viață ce să-i aline setea și să-i dăruiască plinătate.

Joi 30 mai, preoții Cercului Pastoral Misionar Valea Șieului I au avut bucuria de a-l avea prezent în mijlocul lor pe preacucernicul părinte protopop Alexandru Vidican care a participat și prezidat activitatea Cercului. Dacă fiecare întâlnire se desfășoară după un anumit tipic, întâi liturgic apoi catehetic, de data aceasta putem spune că întâlnirea a fost una liturgică, pastorală și misionară.

Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime sfântă slavă Ţie!