Nu tinereţea când sânii fetelor

Erau mai frumoşi decât stelele

Nu clipele când săreau goale la scaldă

Şi pieptul abia înmugurit

părea însăşi lumina cerului

Picioarele şi torsul nenuntite

Nu aceia au fost cei mai frumoşi ani

Ci aceştia de-acum bătrâni

Când muşchii s-au topit

Şi atârnă pieile pe noi ca norii

Pe coastele cerului

Şi fuduliile sunt uscate

Ca măslinele uitate pe pom

Poţi să juri pe ele ca-n Evul Mediu

Fără nicio spaimă

De pierdere

Cei mai frumoşi

Cei trei de cand ne întâlnim

Dimineaţă de dimineaţă

La cinci treizeci

Şi aşteptăm la bodega

Amicii

Pe Mia să ascută lumina

Să ne dea rachiul

În zăpadă afară

Să-l bem fără ţigs

Printre dinţii ce dârdâie

Foc se-ncinge pe gâtul

Îngheţat toată noaptea sub zdrenţe

Aşteptăm aşteptăm să se facă şase

Mai discutăm puţină politică

Îl plângem pe cel

care lipseşte de o săptămână

Mort

numai moartea-l retrage din front

pe oricare din noi

Aşa

Şi stăm să luăm antidotul

Apoi mergem să cumpărăm pâine

Şi toată ziua acasă cu babele

ne certăm pe ţigări

Plângem ca ghemele

Ne blestemăm şi ne

Îmbrâncim către rai