călătorul (7,7)

cu asedii prelungi mă-ntâmpină viitorul

ştiu că demult marginile mă aşteaptă flămânde

şi fac obositoare şi complicate calcule

pentru fărâmitura de echilibru

liniştea mea

pribeaga imperiului pleacă-n exil

pârâie obosite temeliile povestite

de cronicarii retraşi pe ascuns

pentru cel venit în numele treimii

e o tulbure vânătoare-n imperiu vă spun

cerul şi-a luat câmpiile-napoi

iau drumul în spate şi-apun

în durerea cu degetele-nfipte

în ziua de mâine