Dacă, din întâmplare,

aveţi nevoie de inspiraţie...,

Turnul bisericii evanghelice

este lovitura de graţie.

Totul este simplu şi uşor:

luaţi liftul de sticlă şi urcaţi,

iar, când ajungeţi sus,

faceţi zece paşi fandaţi.

Apoi... puteţi privi îndelungat

tot oraşul Bistriţa, ce merită, indiscutabil, vizitat.

Licee, parcuri, muzee şi un centru conservat,

din vremuri de mult apuse,

care poate s-au cam uitat.

Un aer de epocă poate să apară

când ceasul cel mare sună a patra oară.

Căci inima tresare şi bate tot mai tare

iar urechile ascultă şi ochii privesc în zare.

Atunci legea gravitaţiei se înşeală,

mintea crede că stai minute,

dar tu stai oră de oră..., pe neştiute!

De acolo îl poţi privi pe George Coşbuc;

cum stă marele poet (obosit?) sub nuc.

Şi acele ceasului parcă-s speriate

să nu cadă de la această înălţime

cu o ditamai greutate.

Turnul are 75 de metri şi o frumuseţe rară,

pe care nu o are orice oraş, orice ţară.

Vizitatorii rămân muţi.

Dar vă poftesc să veniţi

şi garantez, pe ce vreţi voi,

că o să vă îndrăgostiţi.

Ştefana Dumbrăvean, clasa a VI-a

Creaţie literară, Palatul Copiilor Bistriţa