Septembrie iar,

cu o frunză în mână,

coboară de pe dealuri

în curtea școlii,

poleiește inimile

școlarilor, părinților, bunicilor,

cu aurul emoțiilor,

așează peste ochiul obosit al verii

amintirile estivale,

încălzește palmele în care se vor cuibări

mâinile celor mai mici elevi,

leagă labirintic

atâtea plecări de-acasă,

de un alt început,

stârnește boarea

care va mișca

glasul galben al clopoțelului.

Septembrie prezintă

scrisorile de acreditare

doamnei învățătoare

și prima lecție

cade din ramuri

ca un măr copt.

Septembrie iar,

cu o frunză în mână,

devine școlar.