1-

adevărul incredibil din ochi

îl văd fără de ochi

nu sunt la modă

nici de modă veche nici de modă nouă

nu mă dezbrac de pescăruși în apele mele

în propria piele sunt și goală sunt și plină

2-

de cealaltă parte a râului

mai însetată de dreptate

îmi iese-n drum o sferă

de parcă nedreptatea se răzbună

își face singură dreptate

și mușcă din mine cu aceeași gură

cu care mușcă somnul nesupus de moarte

o felie de amintire

3-

grea de neînceput

în casa de pământ

mă nasc cu primele pietre

munții în genunchi se dezleagă de cer

cu durere

și mă dau de suflet

pentru loc timp și drum

și-n amintirea celei pentru care nu e perfect cercul

ne amestecă sângele pe fiecare diametru

sufocată de piatra poticnirii slăbită de mărul din gât

îmi dai curaj și putere din piatra de temelii

" viața sufletului meu "

aluat dospit piatră pe piatră

cu tine de la pământ mă ridică

rază ori pim din altă viață

4-

viața e un zbor în cădere

moartea o strângere de cer

și așa cum din palmă nu poți lua ce nu-i

tot așa ce nu există n-ai cum să vezi

doar ochii meditați de înscrisul genelor

pot vedea ce e în nevăzut

și numai copiii simt gândul netransmis

*

nu eram trează

și parcă nimic nu se petrecuse

nimic nu se petrecea în prezent

o dorință vagă urca în mintea mea ca-ntr-o eprubetă de sticlă

și se apropia de șira spinării

ca și cum te apropii de soarele din tablourile lui Van Gogh

și abia de acum va urma ce e mai important

la geam copacii vechi se defăceau în frunze...

roase de vibrațiile stocate din furgonetele cerești

smulgeau umbre de îngeri și pansau rănile din păsări

sub scoarță colcăia un liliac și vântul

și ritmul picăturilor obsecvente mă absorbea

între degete se tot învârtea o linguriță

repeta un rol ca pentru un actor

senzație pregnantă în stânga mea

și în tăcerea de buze prinse

stropea pe fața de masă cu cafea

nu eram trează

și nimic nu se petrecea în prezent

era o vară în care iarna își aduna forțele

5-

colectiv

potop de zvâcnete schimbă timpul

înăutru plânge și afară plânge anotimpul

suferințele curg usucă viul din mare

glas după glas se stinge-n livezi sub soare

pe cerul prins de durerea copleșitoare

prea multe brațe se despart în încleștare

potop de zvâcnete schimbă timpul

înăuntru plânge și afară plânge anotimpul

ochii pe rând se perindă colindă horoscopul

de la trup la trup ei simt tristețea simt nisipul

și pentru a nu știu câta oară pun o întrebare

fără suflu cum poate fi câmpia înfloritoare

potop de zvâcnete schimbă timpul

6-

rogvaiv

lângă păsările încuviințate la porțile curcubeului

legământ de viață în zidurile de lut ale Domnului

cu mare milă din șiraguri de lacrimi de gheață

frânturi duioase de eliberare cu soarele se înalță

flacăra de argilă de ape târzii alimentată

desface turla înaintea cuvîntului de inimă accentuată

lângă păsările încuviințate la porțile curcubeului

legământ de viață în zidurile de lut ale Domnului

sub râul oglinzii sângele albastru întors ancestralicului

foșnește cu vîrful perlei focul arderea chipului

și-n ochii contopiți de suflet desțelenește cenușa emoționantă

să-nchidă cercul de energie din altă viață dematerializată

lângă păsările încuviințate la porțile curcubeului

7-

unii își păstrează dinții de lapte în cutii de jucărie

ei se cred, ar vrea să fie tot copii

dar pe ulicioarele alburii perpendiculare

ajunge să fii precum pruncii

alții păstrează pietrele de la ficat pietrele de la rinichi

să-și aducă aminte între durerea surdă și durerea vie

vârful degetului care până la margini

senzații pipăie

lentila de lichid peste lentila de sticlă

forțează harta

iese din obișnuit pelicula

și-o lună pe fața de soare în eclipsă

8-

trupul nu înșeală

e pașaportul pentru această călătorie

până la brâu până la sâni

până peste cap

oxigenul din patimi

un ceva care te face să respiri

9-

ieri am fost îndrăgostită de poem

azi îndrăgostită de poet trăiesc la Marea Neagră