Cultură

,,Pe atunci când nu eram
Înspre lume amurgeam...
Şi acuma fiindcă sunt,
Am o casă grea de lut.”
( Viorica D. Cătuneanu )

Micii păpuşari ai clasei a IV-a de la Şcola Generală Cristeştii-Ciceului, antrenaţi într-un parteneriat cu elevii clasei a II-a D, de la Colegiului Naţional “Andrei Mureşanu” din Bistriţa – învăţătoare Rodica Hâlmu , s-au întâlnit vineri, 19.02.2010, la Biblioteca Judeţeană, secţia „Împrumut pentru copii” pentru a marca cei două sute de ani de la naşterea marelui fabulist Grigore Alexandrescu şi a pune în scenă şi alte fabule îndrăgite de ei.

Cine trecea prin Clujul anilor ’70 sau ’80 ai secolului trecut, avea probabilitatea să întâlnească un bărbat frumos la înfăţişare, „chipeş”, cum spunea George Călinescu (despre asistentul său universitar din vremea când amândoi profesau la Universitatea „Al.Ion Cuza” din Iaşi/1944-’48). îmbrăcat totdeauna elegant, distins, de o mare decenţă, străin de orice frivolitate şi incapabil de compromisuri. Cei care i-au stat îndeaproape, fie şi pentru puţin timp, pot spune că Adrian Marino era un om de caracter - laudă supremă ce se poate aduce-cred-unui intelectual.

Moto: „Sat al meu ce porţi în lume sunetele lacrimei”

Casa Cărţii Nicolae Steinhardt din Bistriţa, Piaţa Mihai Eminescu, găzduieşte de 2,5 luni, o superbă şi valoroasă expoziţie de pictură aparţinând cunoscutului, apreciatului şi profesionistului pictor bistriţean Miron Duca.
Iată ce ne-a răspuns maestrul în pictură, care realizează cu „pensula lui de aur” tablouri deosebite, care se regăsesc în multe colecţii de pe mapamond, cu o tehnică specifică şi dorite de mulţi colecţionari de artă.
Rep.: D-le Duca Miron, ce lucrări expuneţi, câte, pe ce suporturi şi ce sugerează tablourile d-voastră?

Poarta închisorilor comuniste era o poartă spre
moarte, dar în acelaşi timp ea deschidea o
mulţime de porţi spre viaţă” . ( Ioan Z. Boilă )

Poeziile geologului RADU MUŢIU, laureat al Academiei Române şi al Societăţii Paleontologiei din România, sunt clădite pe seama unor vocaţii încărcate de mesaje la un registru superior. Pe artistul liric şi doctorul în geologie Radu Muţiu îl putem găsi la trei adrese: în munţi, în versuri şi în cânt.
Prietenul năsăudenilor, Radu Muţiu, a ieşit din adâncurile pământului, sărind pe raftul bibliotecilor, aşteptându-şi cuminte cititorii spre a-i căuta poezia în întâlnirea cu noul pământ şi cu cerul.

De curând a văzut lumina tiparului, în a doua ediţie, o lucrare monumentală a istoriografiei româneşti actuale dedicată renumitului istoric Silviu Dragomir. Este vorba de monografia intitulată „SILVIU DRAGOMIR – ISTORIC”, lucrare care aparţine renumitului istoric şi profesor orădean Sorin Şipoş, de la Universitatea din Oradea. Volumul numără 547 de pagini şi a apărut în condiţii grafice excepţionale la Editura Universităţii din Oradea şi Editura Cartdidact din Chişinău.

Peste câteva zile se împlineşte un an de la vernisajul primei expoziţii deschise la galeria Frezia de plasticiana clujeană, doamna Hermina Csata. Dacă atunci artista ne încânta cu admirabilele sale tapiserii , astăzi ne dezvăluie o altă faţă a creaţiei sale– pictura de şevalet, ne răsfaţă privirea şi sufletul cu splendoarea tablourilor sale, suprafeţe mari, intensiv şi viu colorate, de o mare expresivitate.

,,Fără a se constitui -oficial- într-o integrală a poeziei coşbuciene de tinereţe, (deşi exact asta este!, n.n.) ,,Juneţea poetică” încearcă să aducă un plus în cunoaşterea unor faţete literare ale poetului şi, mai ales, să prezinte cititorului un alt Coşbuc: adolescentul şi apoi tânărul modest şi tăcut, cu sufletul aprins de flacăra nemuririi şi subjugat conştiinţei sale poetice; devotat şi loial până la sacrificiu, singurelor şi devorantelor sale iubiri: poezia şi naţiunea română”. ( Dumitru Munteanu)