Cultură

George ROCA: Distinse domn, Corneliu Leu, vă ştiu de foarte mulţi ani ca scriitor, editor, promotor cultural, critic literar, analist politic, realizator şi producător de film... încă de pe vremea înainte de 1989, când eraţi directorul Casei de Filme Nr. 4 şi scriaţi romane istorice. După câţiva ani de la această dată, eu i-am numit „mai dormanţi”, v-aţi facut reapariţia vertiginos şi plin de har şi dar pe scena scrisului românesc.

Volumul de versuri al lui George Roca – bine cunoscut ziarist român ce vieţuieşte în Australia - , volum ce dă titlul acestui modest comentariu, apărut la Editura Anamarol, Bucureşti, în toamna anului trecut, aduce o experienţă literar-existenţială foarte interesantă, din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, în ce priveşte relaţia scriitură virtuală – scriitură de factură tradiţională.

Ce este George Roca? Un român plecat in Australia, dar care n-a uitat ce este şi de unde a pornit...

Să-i dai drumului tău sens, să umbli prin lume cu rost, să vezi nevăzutul pe lângă care mulţi trec neobservându-l, să scoţi în lumină lucruri lăsate în adormire, să faci din gândurile tale preocupări comune pentru semeni, să descoperi comori ascunse, să dai minorităţii majoritate, să aduni glasuri de partea ta, să ştii că vorbele nu zboară şi, dacă da, să încerci să le conservi, să acoperi pagina cu rădăcini ( fie ele şi împrumutate), sunt o parte din jurământul neexprimat, dar bănuit, al unui jurnalist fără odihnă.

Primul eveniment cultural care i-a adunat pe scriitorii bistriţeni în acest an a fost în saloanele elegante şi primitoare ale Hotelului Krone, unde s-au pus bazele Clubului Internaţional de

În lumea aceasta, plină de contradicţii, apariţia unei cărţi este o binecuvântare. Mă refer la apariţia celei de-a patra carţi a preotului Vasile Ciherean, de la Lunca Ilvei, intitulată Poeme după A şaptea viziune, Ed. Aletheia, Bistriţa, 2003, Miercurea pe dinăuntru, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2006, Mănăstirea Bic – Cetatea Biruinţei, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2007.
Poetul iubeşte iarna pentru că atunci a văzut lumina zilei, la Bichigiu, la 1 ianuarie 1953.

Decembrie îşi cernea ultimele zile înaintea marii sărbători a Naşterii Mântuitorului HRISTOS în Biserica având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” de lângă Coroană. Era după vecernie- Sfânta slujbă de seară- şi credincioşii s-au întâlnit/reîntâlnit cu dna. Rozalia-Fucă Tomescu care şi dirijează corul bisericesc.

Ansamblul folcloric Profesionist "Dor Românesc" al Centrului Judeţean pentru Cultură, a fost în zi de Sfântul Ioan, prezent la Breaza, unde Primăria Negrileşti a inaugurat Căminul Cultural. După ce pe aceste meleaguri nu au mai fost manifestări artistice de ani buni, sătenii, cu mic cu mare, îmbrăcaţi în frumoase costume populare, au aplaudat Orchestra dirijată de Mihai Spânu. I-au încântat pe săteni soliştii profesionişti Alexandru Pugna, Nicolae Cioancă, Domnica Dologa, Mirela Petruş, Ioachim Spân şi Veronica Bălan.

Editura ATAR propune un inedit haibun din album –Fiica stelelor”, cu un cuvânt înainte de Cornelia Atanasiu. Antologia de proză scurtă în stil nipon aliniază percepţiile scriitorilor din ultimii 50 de ani. Gânduri redate cu acuitate, cuprinzător, laconic şi elocvent, adevărate ferestre deschise spre lumea literei, spre neant. Cuvintele nerostite sunt flori ale neliniştii din trecut şi prezent, viitor şi stele, suflet şi divinitate.

Am primit la sfârşit de an, ca un dar frumos de Crăciun, o carte despre meleagurile năsăudene, a cărei lectură mi-a amintit de frumoasa mea copilărie cu vacanţe petrecute la Salva pe malul Sălăuţei. Ovidiu Petri, autorul acestei cărţi continuă nostalgicele sale rememorări începute în anul 2006, când a publicat cartea Satul meu drag. Se înţelege că satul său drag este Neposul natal (nu spune Creangă atât de frumos şi atât de adevărat: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul naşterii mele… parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie”).