Cultură

Intrată de curând pe ,,tărâmul literar’’ cu cele patru romane ale sale, scrise într-un timp foarte scurt, Dorina Catarig se apropie în anumite privinţe de proza lui Valeriu Varvari, acel etalon al culturii năsăudene, de sorginte rebrişorean, ca şi tânăra noastră scriitoare. Tema ei predilectă este iubirea, sentimentul uman cel mai des întâlnit în literatura română şi universală din toate timpurile.

    În sala de conferințe a hotelului din Bistrița, a avut loc sâmbătă, 5 februarie 2022, începând cu ora 9, adunarea Asociației Medicilor Stomatologi din județ, un organism profesional apolitic, fără scop lucrativ, sub coordonarea   domnului dr. Marius Pop.

Cartea ,,Frontiere etnologice’’ este opera lui Menuţ Maximinian, scriitorul care şi-a câştigat o bogată experienţă în domeniul atât de vast al etnologiei. După ce a tipărit în colaborare cu Vasile V. Filip lucrarea ,,Rituri de trecere’’, iată-l în postura de cercetător solitar care îşi structurează propriul său proiect de studiu, îşi elaborează strategia şi instrumentele de lucru.

Am purces să descopăr cartea apărută, anul trecut, a poetului Victor Știr: “Minima iluzie”.
Ca și Nietzsche, poetul pare că vede în artă iluzia vitală.
Victor Știr este unul dintre cei mai prolifici scriitori bistrițeni. Traducător și jurnalist. O prezență discretă pe piața de carte, cu un impresionant CV. Cultural.
La 24 de ani după “Cinetica iluziei”(1997) , Victor Știr publică “Minima Iluzie”, (Editura Studis, Iași, 2021). Conștient că fiecare carte are destinul ei, poetul preferă să dăruiască cărțile sale, nu puține, de altfel, prietenilor.

Cucerit de ideea scrierii unor biografii romanţate, Al. Fl. Ţene este scriitorul care vine să îmbogăţească spectrul literaturii autohtone cu această specie literară, remarcându-se prin romanele sale despre Gib I.Mihăescu, Alexandru Macedonski, Radu Gyr, Traian Dorz şi Vasile Militaru, a căror viaţă este pusă de autor ,,între realitate şi poveste’’.

 
                Sâmbătă, 29 ianuarie 2022, între 12:00 și 15:00, ora Parisului, în cadrul restaurantului

Oameni săraci
De Carol, maică-sa a fost dezamăgită din start. Simțea ea că ceva nu funcționa „rotund”.
- Tu să știi că eu am să fiu domn!, îi spunea copilul, când încă mergea la școală.
- Ie, ie. O să fii!
Când a mai crescut, devenise șleampăt și urât.
- De pui o scripcă lângă el, lumea i-ar da și bani, așa arată, ca un cerșetor!, se lamenta maică-sa către celelalte rude.
- Lasă, mamă, voi călători! O să ajung și în America. Voi vedea lumea!, o asigura băiatul.
- Ie, ie. O vei vedea!

    E primul Crăciun fără tata și simt că nu-ți place, mamă, deși certurile voastre se terminau cu lacrimi, mai ales de sărbători. Disputa izbucnea din te miri ce, mai ales spre înserarea din ajun, când colindătorii se pregăteau să înfrunte zăpezile. Țineai neapărat la cina festivă în familie, doar că tu plângeai deasupra farfuriei, iar eu îmi agitam inutil palmele. Tata mânca tăcut și parcă văd și acum dârele de untură pe barba lui – îi plăcea carnea grasă la nebunie.