Cultură

         Rari sunt oamenii care s-au născut la țară și după ce învață la școli înalte, la oraș, să se întoarcă,  înapoi, acasă, la obârșii, cum se spune, în satul lor de baștină să-și dăruiască  din învățătură comunității din care își trag rădăcinile.

Ziua Culturii Naţionale a fost marcată de către Uniunea Artiştilor Plastici din România, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici, Filiala Iaşi şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” prin expoziţia şi concursul internaţional de creaţie plastico-lirică „Eminesciana”, ajuns la ediţia a XII-a.
Evenimentul a avut loc la Galeriile de Artă N. Tonitza şi a fost prezentat de prof. dr. Ofelia Huţul – curator, artistul vizual Gabriel Obreja şi prof. dr. Cristina Talpan – critic, iar recitalul liric a fost susţinut de Mircea Boboc.

În 15 ianuarie, la bustul poetului Mihai Eminescu din oraș, au venit prietenii lui, mai mici și mai mari, să-i celebreze ziua de naștere, Ziua Culturii Române. Prieteni din ciclul primar, de la Colegiile Naționale „Andrei Mureșanu” și „Liviu Rebreanu”, impulsionați de învățătoarele lor Aurora Rad și Simona Costaru, membri ai cercului literar de la Palatul Copiilor Bistrița și apropiați de-ai lor, profesoara Ionela Nușfelean.

Cu cât ne depărtăm de nașterea lui Eminescu, ajuns poet în doar 33 de ani, și rămas poet, neuitat, și după 133 de ani, de la moartea-i, îl înțelegem mai bine, îl asimilăm până la identificare cu ființa noastre visătoare. Ne aflăm în al 35-lea „lustru de viață” fără Eminescu, după cum folosește George Călinescu expresia „lustru”, care înseamnă „interval de 5 ani”.

Mai puțin cunoscut este portretul în cărbune al lui Mihai Eminescu realizat de Camil Resuu și reprodus de Aron Cotruș în anul 1939, când, la împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Eminescu, își publică amplul poem „Eminescu”. Portretul este reprodus, mult mai târziu, în antologia „Eminescu” apărută la Editura Cezara din Târgu-Mureș, îngrijită de Ion Buzași și Valentin Marica, reunind poemele pe care Aron Cotruș i le dedică celui a cărui ochi „vrut-a până-n străfunduri să vadă”; inclusiv poemul din 1959, „Lui Mihai Eminescu”, publicat mai întâi la Madrid în ziarul „Carpații”.

,,Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales poet al acestui neam”- afirma cu pietate Tudor Arghezi încă în perioada interbelică.
Împlinim acest deziderat în fiecare mijloc de ianuarie, sărbătorindu-ne nu doar poetul național, ci însăși Cultura națională, la fericita propunere a Bisericii Ortodoxe Române și instituționalizată.
După spusa aceluiași mare stihuitor, citat mai sus, Eminescu este ,,sfântul preacurat al ghiersului românsc”, în care se adună caracterial o parte esențială din însăși ființa națională a poporului român.

          Poetul care a întrupat desăvârşit simţirea, gândul, tradiţiile şi conştiinţa istorică  a românilor a fost Mihai Eminescu. Bogdan Petriceicu Haşdeu spune că ,,poetul era un trimis al lui Dumnezeu, un mântuitor, un alter-ego al lui Iisus’’, iar N. Iorga îl considera ,,expresia integrală a sufletului  românesc’’.Cultul pentru omul şi poetul Mihai Eminescu s-a născut odată cu opera sa şi se păstrează şi astăzi în inimile tuturor românilor. Nu întâmplător, ziua lui de naştere, 15 ianuarie, a devenit Ziua Culturii Naţionale.

       Atrasă încă din copilărie de frumuseţea şi tainele cuvântului scris şi tipărit,  Delia Tatiana Velescu, nepoata   celui care a înfiinţat prima tipografie românească din Bistriţa, tipografia ,,George Matheiu’’, pune sub cupola amintirilor momente importante din biografia sa, dar şi din viaţa oraşului său natal. S-a născut la 23 iulie 1934, la Bistriţa şi a cunoscut vicisitudinile istorice ale împătimitului Ardeal.

Chiar privită de departe, cultura bistrițeană nu stă rău, ca să ne exprimăm popular. Spectacole, apariții de reviste, de literatură în toate chipurile, cenacluri -fie și online, prezențe în reviste naționale,  străluminând spiritul nostru. Cultura unui om sau a unui popor sunt  o atestare că acel individ sau popor e viu, crează, înflorește, crește.