Cultură

Spiritul unui loc este pentru mine o realitate subiectivă, o alcătuire din amintiri, un ecou al trăirilor de care am avut parte, cu reverberații interioare adesea netransmisibile. Acest sat m-a fascinat de la prima vizită fiindcă am simțit că este o așezare care se stinge, pe care natura o va revendica, în cazul cel mai fericit, sau care va deveni teatrul unui proiect industrial sau agricol și atunci vor dispărea și ultimele amintiri.

Alesul
 
Stan, zis și Puiul Stanii, se trezi dimineaţa devreme, destul de abătut. După întâmplarea din vis, nu prea avea chef să meargă la câmp. Ieşi afară, se duse la fântână, se clătise pe faţă, sub braţ, apoi, sorbise puțin din căușul palmelor. Împrăștie apa rămasă pe niște coceni roșiatici, înșirați aproape în toată curtea ca niște termite încremenite. Se întoarse spre adâncul amenințător al fântânii și privea-n gol, gânditor. Își cuprinse fața în palmele umede. Arăta, stând așa, precum Cuminţenia pământului.

        Chemare lăuntrică, voce interioară, destin, vocația a fost numită în multe feluri dar a fost mereu slab definită pentru că este o taină care nu se lasă raționalizată. Cu vocație, ca de altfel și cu talent, te naști sau nu, ea este un  har-dar și povară, pe care cei aleși îl primesc.

            Motto: "Peste tot rămâne icoana unui om deosebit, un părinte spiritual care a
  mângâiat, a întărit,  a vindecat răni sufletești și a ajutat cât de mult a putut ajuta".

 
Două monologuri, o singură temă:
Pragul de Sus,
Pragul
 
                                                Pragul de sus
 
 

Vă invităm să vizionaţi filmul "Locurile memoriei culturale- Bistriţa-Năsăud ", un proiect gândit de Irina Petraş, preşedinta Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor. Mircea Gelu Buta, Olimpiu Nușfelean, Menuț Maximinian elogiază prin momentele literare propuse Bistriţa-Năsăud, locurile și oamenii locului, monumente și imagini emblematice. Filmrile au fost realizate în oraşul Imnului naţional, la Casa memorială "Andrei Mureşanu", iar filmul este pe calalul de YouTube al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.

La mulţi ani!
Într-o lume în care avem nevoie de repere, revista „Caiete silvane” a devenit un ghid în lumea culturii, avându-şi rădăcinile la Zalău şi extinzându-şi, prin colaboratori importanţi, ramurile în toată ţara, ca un copac ce îşi are coroana înălţată spre cer, seva bună adăpându-se dintr-un pământ bogat.

Abonează-te la Cultură