Cultură
Urc cu greu dealul bisericii din Dârja… Cum au trecut atâtea decenii? În jur, morminte și tăceri diamantine. Respir mai greu…oare de ce? Nu contează, voi sta aici pe treptele reci ca să mă întâlnesc cu trecutul. Ia să vedem…derulez…am 20 de ani, străbat alte teritorii, am 7 ani…aici! Aici! Stop!
Prin volumul „Poveștile Paștelui”, jurnalistul mărturisitor Menuț Maximinian încearcă prin duhul sărbătorii și teologiei populare să ne reamintească că satul natal nu poate fi gândit fără zariștea lui pascală și fără o preajmă sau depărtare, adică fără o cetate sau un oraș, așa cum nu poate fi gandit Emausul fără Iersualim și tot așa cum nici măcar Împărăția lui Dumnezeu fără cetatea Ierusalimului Ceresc, în care lumina este dată de Hristos.
Motto: „Un jurnal intim sporește atenția. Scriind vezi mai clar lumea din jurul tău și îi uiți mai anevoie culorile. Și apoi, câtă bucurie să poți izola acele experiențe indistincte, din care e alcătuită viața oricărui om, să le poți istovi toate înțelesurile, stăpânindu-le, memorizându-le.” (Mircea Eliade – Jurnal)
Se împlinesc, luna aceasta, şase decenii de când scriitorul Lucian Blaga a trecut în lumea veşniciei. Născut pe 9 mai 1895, în Lancrăm, Lucian Blaga se va stinge din această viaţă trecătoare tot într-o zi de primăvară, pe 6 mai 1961. La Bistriţa, poetul a avut o casă și grădină între anii 1938‑1940, iar priveliştea care i se aşternea în faţa ochilor spre Valea Bârgăului l-ar fi făcut să exclame: „acesta e adevăratul meu spaţiu mioritic”.
Sub egida Consiliului Judeţean Bistrița-Năsăud și a Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeul Grăniceresc Năsăudean găzduieşte în aceste zile o nouă expoziţie de pictură, având de această dată ca autor pe artistul plastic Elisabeta Veress, din Carei.
Absolventă a Universităţii de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere, Elisabeta Veress are în palmaresul artistic numeroase expoziţii personale: Carei, Sighetul Marmației, Baia Mare, Satu Mare, Carei, Turda, Cluj-Napoca, Drobeta Turnu-Severin,Târgu Mureș, Zalaegerszeg – Ungaria.
Agitația de zi cu zi, stresul dar poate și interesul, îi determină pe mulți să uite de cei care au avut grijă să clădească câte ceva în jurul lor. Astăzi mi-am propus să mă opresc asupra unui nume deosebit care a știut o viață întreagă să îmbine arta frumosului cu arta dascălului. Felicia Voica este bistrițeancă ce timp de 41 de ani a slujit cu mare drag și pasiune învățământul românesc la catedra de desen.