Cultură

         Cunoscut, apreciat, adulat, pictorul cu „penelul de aur”, Miron Duca, a fost rememorat şi gratulat în cadrul unei superbe expoziţii comemorative de pictură care conţine magnifice lucrări din colecţia autorului, cât şi lucrări ale pictorului Miron Duca aflate în colecţiile lui Mircea Urâte şi Florin Urâte şi a altor colecţionari.

   Anul trecut, a ieșit de sub tipar de la „Ecou  Transilvan”,în condiții grafice deosebite, o importantă lucrare științifică – „MONOGRAFIA  SATELOR  DIN  CÂMPIA  TRANSILVANIEI”, avândul ca autor pe Vasile  Lechințan. Implicat într-un proiect susținut de Ministerul Culturii și Identității  Naționale, de Primăria și primarul comunei Râciu din jud.

Recent, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud a găzduit masa rotundă cu tema „Vremea manuscriselor a apus...?”. Opțiuni actuale de facilitare a accesului publicului la izvoarele istorice privind spațiul năsăudean. Evenimentul, al cărui amfitrion a fost directorul bibliotecii, Ioan Pintea, a fost organizat în parteneriat cu Muzeul de Istorie al Universității Babeș-Bolyai (Direcția Patrimoniu Cultural Universitar) din Cluj-Napoca și Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud. Acesta a reunit un număr important de istorici clujeni: cercet. șt.

Adevăratul debut editorial al poetei Andreea Gal se petrece odată cu apariția volumului „Bad skin”, Editura Nosa Nostra, 2019, o carte consistentă de poezie,  apărută în condiții grafice excepționale; o carte-obiect de artă, un model despre felul cum trebuie să arate o carte de poezie: ca o sărbătoare. Grafică discretă, elegantă, care nu sufocă poezia, ci o pune în valoare. O carte a unei poete pe deplin mature, de o mare forță, oarecum singulară în peisajul generației mai tinere de poeți apăruți după anul 2000.

„Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând,/ Cu umbra plopilor, ciudată,/ Alunecând, alunecând...”, spunea poetul Ion Horea cândva în poezia „Umbra plopilor”. Prezentul aparține de-acum poeziei și nu mâinii care a scris-o. Înaintând încet prin timp, poetul a alunecat și el în ținutul în care nu a (mai) fost decât cu imaginația. Dintr-un comunicat transmis vineri, aflăm că „Prin dispariția lui Ion Horea, Uniunea Scriitorilor din România și întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere”.

Veronica Știr scrie delicate caligrame poetice, în care totul e chintesență.Univesul domestic, cu miraculoase unelte, obiecte de întrebuințare zilnică, accesorii mărunte,cum la Emil Brumaru, marele dispărut, dobândește o remarcabilă forță poetică.

O poetesă ne spune: „În jurul meu, puzderie de stele;/ Nu ştiu pe care să m-aşez/ În spaţiul acesta vast cât vezi.// Voi alege la-ntâmplare/ Poate, veni-va în întâmpinare/ Vreo muză-n calea mea/ Să mă oprească pe-a ei stea.” Asta cam aşa e! Dacă te aşezi cu fundul pe stele, nu se poate să nu apară de pe undeva şi muza. Versurile acestea care nu au urmă de transparenţă ar rămâne la nivelul de procese verbale confuze, dacă nu ar fi şi ridicole. Latura ridicolă generează un umor involuntar pe care, cu siguranţă, autoarea nu şi l-ar fi dorit.

Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munţii de cristal şi alaun.

Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru…
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân’ la apus, în sus de val.

Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.

Printre aparițiile de anul trecut ale Editurii Solon din Bistrița se numără și volumul omagial „Dosar literar 65/ Alexandru Cristian Miloș” (2018), dedicat în totalitate creației și biografiei poetului bistrițean Alexandru Cristian Miloș, „trubadurului Omului Cosmic”, așa cum a fost numit el într-unul din texte de către Gheorghe Grigurcu.