Cultură

Laureatul Premiului Nobel pentru literatură din anul 1968, japonezul Yasunari Kawabata (1899-1972) și-a câștigat notorietatea prin romanul „Țara zăpezilor”, publicat în 1948, tradus și tipărit la noi la Humanitas de-abia în 2007.

TABLOU

Niște câini cu o femeie—așa
îmi voi numi viitorul volum
de versuri; ideea asta
mi-a venit integră și clară chiar acum
când am văzut umilințele notorii
ale unei femei, purtată ca un val,
de niște câini în lesă, prin paradisele derizorii
ale Parcului municipal.

Cruntă exploatare a omului de către animal,
fața personajului meu exprima disperare,
n-am putut s-o ajut, nici măcar să fac scandal,
că, alergând bezmetică, trasă de ei,
s-a pierdut în depărtare!

DIMINEȚI
 
Dimineaţa grâului copt legănat ici şi colo
la marginile priveliştii măsurând singurătatea
singurătăţii. Întâmplarea face s-o întâlneşti
în tramvaiul pustiu,
acadea suptă, rochie șifonată, păstrând lumina ochilor
de odinioară, părerea contrariată
că umăr lângă umăr călătoriți
la capătul nopţii / au bout de la nuit -
dacă facem caz de Céline;
de faptul că Magda, cea cu picioare de cretă,
extrăgea din mâneca uniformei vechi onaniști
atacați de oftică și acnee,

            Continuăm să publicăm, aşa cum am promis, fragmente din volumul care constituie o apariţie editorial de excepţie, “Anul 1918 în judeţul Bistriţa-Năsăud. Contribuţii documentare”, (Editura Mega, 2018), realizat sub coordonarea lui Adrian Onofreiu, Ioan Pintea, Cornelia Vlaşin şi avându-I colaboratori pe Ana Maria Deak, Dorin Dologa, Ana Carmen Pop, Nicoleta Preda, Ioan Roşu, Andreia Salvan şi Dana Văran.

Transilvania din cuvinte. 1918-2018. Studii, eseuri, evocări, memorii
O antologie alcătuită de Irina Petraş
Ediţia a doua, adăugită şi revizuită
Volum dedicat Centenarului Marii Uniri, editat de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca

„Pavel Dan, în ediţie «Best Off»” se intitulează cronica lui Răzvan Voncu la volumul „Ursita” al deja pomenitului prozator ardelean, născut la Tritenii Câmpiei Tarnsilvane, cronică apărută în „România literară”, nr. 40/ 7 septembrie 2018.

Palatul Culturii Bistriţa şi Societatea Scriitorilor Conexiuni a găzduit întâlnirea cu scriitorul bistriţean Augustin Ostace, stabilit în Germania, care a venit acasă cu noi surprize editoriale. Nu mai puţin de zece cărţi de poezie, filosofie, antropologie, sociologie, estetică au fost lansate în prezenţa unui public numeros.

Parcurgând lirica aezilor naţionali sau de peste hotare, poţi fi copleşit adesea, de pustietatea gândului şi simţirii, de morbiditate şi rebarbativ, oglindă a unei civilizaţii îmbătrânite, decrepite. Însă, aşa cum se exprima un critic de artă despre un tablou al lui Picaso , “deşertul psiho-fizic nu este al fiinţei redate, ci al creatorului şi vremii sale.” Până la sfârşitul istoriei umane va exista loc pentru frumuseţe şi idealuri, pentru aspiraţii şi visare, precum şi vulgaritate şi rebarbativ, iar scriitorii pot fac alegere spre care bastion se îndreaptă.

Există o întrebare ce sub forma ingenuă a unei compuneri școlare a „chinuit” copilăria fiecăruia dintre noi: Cum ați petrecut vacanța?

Străine,, să ştii, ţara mea, cea de azi,
Născutu-s-a-n urmă c-un veac, pe când
Uraganul năprasnic a pus mâniat la pământ
Regate şi găunoase imperii, nesătui împăraţi.
Nu toate jertfele lumii rodesc de îndată,
Dar hărăzi Dumnezeu -Milostivul şi Bunul
Ca sângele din Mărăşeşti, Mărăşti, trecători
Şi Oituz, temelie să fie la iubita mea Ţară.
100 de ani – cât o viaţă preabună de om !
Însă gloria-ntreagă a noastră şi-oricărui popor
Doarme-n vorbele spuse de Hamlet. „to be”,
Adică „a fi”, căci SUNTEM, ştiind câte rele,