Cultură

Nu-i așa că pare puțintel ciudată această propoziție afirmativă?
O tânără frumoasă, plăcut zâmbăreață, avea pe măscioară o carte, romanul „Frații Jderi”; lăsase volumul pentru câteva momente pentru că, vânzătoare la un magazin de second hand fiind, tocmai fusese solicitată pe seama unei bluze din cuier.

Complexul Muzeal Bistriţa - Năsăud în colaborare cu Asociaţia culturală pictor Octavian Smigelschi organizează miercuri, 10 august 2016 expoziţia de artă şi pictură monumentală Octavian Smigelschi – pictorul Transilvaniei. Vernisajul expoziției are loc la Casa Argintarului din str.Dornei nr. 5 începând cu ora 17,00 urmată de cea de-a doua parte a expoziției etalată la Biserica Evanghelică din Herina unde sunt expuse cartoanele pentru catedralele din Sibiu și Blaj.

Nicolae Gane (1838-1916) a fost unul dintre junimiștii de bază ai societății ieșene, prezent frecvent în paginile „Convorbirilor literare” cu povestiri, dar și cu poezie, chiar dacă versurile nu s-au ridicat la nivelul prozei. Nuvelistul, de bună calitate în contextul literaturii noastre din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost concurat de omul politic de succes, cu importante funcții de magistrat (a studiat dreptul la Paris), deputat, senator, prefect, ministru, primar al orașului Iași în cinci mandate, cu remarcabile realizări.

 
 
 
Mai la deal de fântână…
 
Locul acesta, din zestrea moşului, este în hotar cu poienarii. E, şi acesta, un colţ de rai din care copilăria nu poate fi izgonită. Izvorul de apă, răsărit sub dosul  Blidarului, se mai îmbogăţeşte cu câteva din dreapta şi din stânga, dăruite de Dumnezeu pentru a îndestula gospodăriile celor care trăiesc acolo. Pământul este roditor, se coace porumbul, iar livada, cu tot felul de pomi, găzduieşte stoluri de păsăret.

Este vorba de „Vrăjmaș”, un roman stufos (508 pagini), apărut la editura Polirom din Iași, în anul 2014. Acțiunea lui se petrece în anul „fatidic” 2012, când calendarele mayașe, chinezești, indiene, nenumărate/nenumărați mediumuri, ghicitoare, clarvăzătoare, profeți celebri au prevestit sfârșitul lumii în 21 decembrie, oamenii trebuind să fie conectați la această dată cu ei înșiși, dar și cu natura, după cum s-a trâmbițat în presa vremii.

Volumul „Noi nu mergem la război” (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016) conține o serie de povestiri ale autorului Ioan V. Moldovan, el fiind în același timp și debutul său editorial, un debut târziu (dar nu tardiv!). De aspectul acesta putem să ne dăm seama însă și din felul în care sunt aduse în fața cititorului pățaniile procurorului Japonezu: cu nonșalanță, cu un soi de grație riguroasă, economicoasă chiar, aspect ce nu diminuează în vreun fel un anume deliciu cu care sunt parcurse.

Din urmă vine ceața ca o haită
Flămândă și cu ochii numai în zare
Să ne grăbim e drumul de un om
Și să-l scăpăm și-acum de-mbrățișare
 
Poate auzi sub palidele stele
Ce rece strigăt cheamă și egal
Cu ritmul lui în trupuri ni se zbate
O frunză veștezită de metal
 
Dintr-o pădure vai nestrăbătută
Ori poate-mpinsă-n timp cu viclenie
Se-aude pasu-i încă pe sub zare
și-i frunza steagul ei ori cine știe
 
Ce poate fi  acum când vine ceața
Flămândă și cu ochii numai zare

IN URMA DELIBERĂRII COMISIEI DE JURIZRE ,AU FOST DECLARAŢI CÂŞTIGĂTORI AI CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE “DOR de DOR” ŞI CÂŞTIGATĂTORI AI PREMIULUI -I-DROPIA de AUR: URMĂTORII PARTICIPANŢI:
1.Cătuneanu Viorica (Ilva Mare-Bistriţa Băsăud.Sectiunea Poezie.
2.Alexandru Fl.Ţene (Cluj),Sectiunea Teatru.
3.Aurelia Panait (Vulcăneşti-Prahova),Secţiunea Poezie pentru copii.
4.Claudiu Nicolae Simonati (Gioagiu),Sectiunea Proză satirică.
5.Constantin Buduleci (Cisnădie),Secţiunea Proză.
6.Constantin Toma (Focşani),Secţiunea Poezie.

- În dimineaţa aceea blestemată, îşi aminteşte unchiul Ayumu, eram la Tokio, la fratele meu, Itsuki. Nu-l văzusem de mult timp. O noapte întreagă am depănat amintiri. Dimineaţa, când tocmai mă pregăteam să merg spre insula Hokkaido, unde aveam o întâlnire de afaceri, o voce gravă de la un aparat de radio ne-a anunţat dezastrul de la Hiroshima. Am rămas ţintuit pe scaun, ca lovit de trăsnet. De ce tocmai acolo?
Se agită. Îşi şterge transpiraţia cu mişcări neregulate. Ochii par a i se umezi. Afară, norii se ceartă între ei, revărsându-şi lacrimile peste pământul însetat.