Cultură

De multă vreme nu mai este pentru nimeni un secret că Brâncuși (1876-1957) a trăit la Paris cu nostalgia meleagurilor natale, mai cu seamă după ce în România s-a instaurat, după război, dictatura comunistă, iar sculptorului i-a fost tot mai greu să spere la o revenire în țară. La fel de cunoscut este și faptul că el a oferit statului român toate lucrările ce s-ar afla în atelierul din ImpasseRonsen după moartea sa, iar conducerea de atunci a țării noastre a răspuns pur și simplu că nu o interesează.

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!
Deşi am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte,
Pâş! Pâş!

Primăvara
aerul are miros de poezie
un fluture îmi zboară prin creier
şi luna se cuibăreşte
în ochiul meu stâng

Rândunica e-ndrăgostită
şi leagă cerul cu lanţuri verzi
se-aude râsul
unei picături de ploaie.

***

Primăvara
stau de vorbă cu cerul
şi sparg în dinţi stele
apele se cuibăresc
în urmele paşilor
gândul aleargă
prin valea copilăriei.
.
Poezia
are miros de aripi albe
ca o fecioară
coboară din muntele nins.

***

E o prea bine cunoscută vorba românească: „Omul sfințește locul”. (Oarecum, verbul „a sfinți” e laicizat, pe de altă parte însă, fiind atribuit unui om aparte, ieșit din comun prin faptele sale, verbul are efectul unui omagiu). Am preluat cele două substantive, schimbându-le deliberat locul nu fiindcă aș fi dorit să sugerez ordinea importanței lor pentru mine. Din alt motiv.

Cunosc doar două cărți, de autori din apropierea mea, care au titlul cu referire la vârstă: Vasile Dâncu – „75 de poeme” și Menuț Maximinian, cu proaspăta-i apariție editorială: „Dosar 35” (Editura Vatra Veche, Târgu-Mureș, 2015).Plus că, și de data aceasta, M. Maximinian confirmă atenția ce o are de a evita titlurile anodine de carte (a se vedea și volumele anterioare).

Parcul tocmai modernizat va fi, în Beclean, cadrul spectaculos de desfăşurare a programului folcloric dedicat Zilei Internaţionale a femeii. Cu suite de jocuri de pe Someş, Câmpie şi Codru, “Flori pentru mama” este organizat începând cu ora 14.00 de Primărie şi Casa de Cultură “Radu Săplăcan”, cu participarea Ansamblului Folcloric “Someşul” şi a soliştilor vocali: Cristina Cozma, Iasmina Schipor, Ioana Mesaroş, Alexandru Pop, Ioana Chiş, Gabriel Fuieraş, Florina Pop, Marius Varga, Constantina Rus, Bogdan Sănmărghitean, Daniel Raţiu, Mariana Harosa Moldovan, Grigore Şteţco.

În 1881 Mihai Eminescu publica în „Convorbiri literare” satira „Scrisoarea III” (De fapt, poemul se numea „Satira III”, dar, în volumul său antum Titu Maiorescu, cel care i l-a editat, și-a vârât codița și a schimbat titlul).
Propun să spicuim împreună câteva versuri:
*„Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget”
Se referea la omul politic. Era în 1881. Dar acum, în 2016? Vedem așa ceva? Din când în când sau mai des? Să continuăm:

Anul acesta am regăsit din nou o clasă formidabilă, I B, Clasa Buburuzelor, de la Şcoala Ştefan cel Mare, Bistriţa, care a trecut din plin testul creativităţii, botezându-se şi ei Mici Blandieni Bistriţeni. Sunt călăuziţi, susţinuţi de o minune de dăscăliţă, Sanda Ganea, gândind critic, încurajând cu atâta căldură aventurile creative, trăind efectiv afectiv procesul de învăţământ. Copiii fiind dezinvolţi şi foarte lipicioşi, fascinaţi până peste cap de litere, ne-am zis că merită să le face o bucurie literară esenţială!

Încărcat cu un suflu tineresc rar întâlnit şi cu o prezenţă statornică în spaţiul cultural al judeţului nostru, şi nu numai, scriitorul şi jurnalistul de excepţie Menuţ Maximinian, este un nume atât de cunoscut în lumea literelor.